Author Archives: mihai

Zdrobite cătuşe

(1948 – 1953)

Zdrobite cătuşe în urmă rămân

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marş de năvalnic şuvoi;

Muncitori şi ţărani şi ostaşi

Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar

E ceasul de sfântă’ncordare

Unirea şi pacea şi munca-i stegar’

Republicii noi populare.

(Versuri: Aurel Baranga; muzica: Matei Socor)

Te slăvim, Românie!

(1953 – 1977)

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica Populară Română

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far şi tărie si avânt

Noi urmăm cu credinţă

Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al ţării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălţa-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica Populară Română

(Versuri: Egen Frunză, Dan Deşliu; muzica: Matei Socor)

Trei culori

(1977 – 1989)

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

Multe secole luptară

Străbunii noştri eroi,

Să trăim stăpîni în ţară,

Ziditori ai lumii noi.

Roşu, galben şi albastru

Este-al nostru tricolor.

Se înalţă ca un astru

Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume

Strîns unit şi muncitor,

Liber, cu un nou renume

Şi un ţel cutezător.

Azi partidul ne uneşte

Şi pe plaiul românesc

Socialismul se clădeşte,

Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim.

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace, să trăim.

Iar tu, Românie mîndră,

Tot mereu să dăinuieşti

Şi în comunista eră

Ca o stea să străluceşti.

(versurile adaptate ale unui cântec patriotic, pe muzica lui Ciprian Porumbescu).

Autor: MNIR

Această „Expunere de motive” a fost prezentată în şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 19 decembrie 1967. Prezentând argumente solide, Ministrul Economiei Forestiere şi preşedintele Oficiului Naţional de Turism arătau motivele pentru care turismul de vânătoare trebuia reintrodus în ţara noastră, după o pauză de doi ani.

Expunere de motive

În cursul anilor 1959 – 1965, ţara noastră a realizat din practicarea vânătoarei de către străini şi din prestarea serviciilor în legătură cu această activitate, devize al căror volum a crescut an de an, totalizând în șapte ani aproape o jumătate milion dolari.

Pentru refacerea şi ocrotirea vânatului, pentru prevenirea unor abuzuri şi pentru reexaminarea tuturor aspectelor vânătoarei practicate de turiştii străini, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1493/1965, cu începere de la 31 decembrie 1965 a fost sistată această activitate, astfel că în anii 1966 şi 1967 nu s-au mai realizat încasări valutare. Din studiile făcute se constată că în cadrul activităţii turistice internaţionale, exercitarea vânătoarei şi pesuitului sportiv, ocupă un loc de seamă, fapt ce a condus la creşterea numărului de turişti în acele ţări din centrul şi estul Europei, care s-au impus prin potenţialul de organizare şi calitatea vânatului.În turismul vânătoresc, vânatul mare (cerbi, urşi, căpriori, capre-negre, mistreţi) şi vânatul mic de baltă prezintă un interes major. Pentru organizarea exercitării vânătoarei de către străini, există o preocupare deosebită în toate ţările care dispun de speciile sus amintite şi care diferă în raport cu condiţiile şi cu sistemul social politic al ţărilor respective.Ţările care practică turismul vânătoresc cu străini reuşesc să-şi creeze o sursă de venit importantă, mai ales că din această activitate se realizează devize.

În ţara noastră, ca urmare a măsurilor luate în ultimii doi ani, situaţia vânatului s-a îmbunătăţit şi sînt create condiţii pentru a fi reluată vânătoarea cu turişti străini şi totodată să se organizeze pentru aceştia pescuitul în apele de munte.

Reluarea acestei activităţi este indicată şi pentru următoarele considerente economice:

Vânătoarea este una din cele mai avantajoase acţiuni de turism sub aspectul valutar. Astfel, numai din taxa de vânat (trofeul) se poate încasa:

– pentru un urs peste 1000, în timp ce taxa pentru vânătorii din ţară este de 500 lei;

– pentru un cerb 1200, în medie, în timp ce taxa pentru vânătorii din ţară este de 500 lei;

– pentru un căprior 200, în medie, în timp ce taxa pentru vânătorii din ţară este de 150 lei;

– cursul de revenire al devizelor încasate din exerciţiul vânătoarei este deosebit de favorabil;

– în anul 1968 ţara noastră este gazdă a celui de-al XV-lea Congres Internaţional de Vânătoare, manifestaţie la care vor participa 300 – 400 delegaţi străini şi care va constitui un bun prilej de a face cunoscute valorile noastre cinegetice.

De asemenea, este necesar să se emită un regulament pentru exercitarea vânătoarei şi pescuitului în apele de munte de către străini şi să se stabilească condiţii speciale pentru practicarea acestor sporturi, fixându-se tarife şi taxe care să ţină seama atât de calitatea superioară a vânatului din ţara noastră, cât şi de condiţiile existente în ţările vecine. Taxele de vânătoare urmează să se majoreze faţă de cele practicate anterior, aducându-se la nivelul celor mai mari taxe practicate în Jugoslavia, Cehoslovacia şi Ungaria, majoritatea ajungând la unele specii şi categorii de trofee până la 60%.

Pentru o mai justă apreciere şi valorificare a trofeelor, socotim că este indicat ca pentru evaluarea acestora să se adopte criteriile Consiliului Internaţional de Vânătoare (CIC) prin punctaj şi nu prin greutate.Prezentăm în anexă propunerile privind aceste tarife şi tabelul comparativ.Prin aplicarea măsurilor prevăzute se apreciază că în următorii trei ani se vor putea realiza din exercitarea vânătoarei şi pescuitului în apele de munte cu străini următoarele sume:

– din vânătoare şi pescuit:100 mii dolari (1968), 170 mii dolari (1969), 250 mii dolari (1970);

– din prestări servicii: 20 mii dolari (1968), 30 mii dolari (1969), 50 mii dolari (1970);

Total: 630 mii dolari.

În scopul unei bune desfăşurări a vânătoarei şi pescuitului în apele de munte cu străini, propunem:

– Oficiul Naţional de Turism al Republicii Socialiste România să organizeze venirea de turişti străini care vor să exercite vânătoarea sau pescuitul în apele de munte pe teritoriul Republicii Socialiste România.

– Oficiul Naţional de Turism împreună cu Ministerul Economiei Forestiere şi Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Republica Socialistă România, să stabilească anual fondurile de vânătoare şi pescuit în apele de munte aflate în gospodărirea unităţilor silvice sau în folosinţa Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi în care se va putea vâna şi pescui de către străini, speciile ce vor putea fi recoltate şi contingentul acestora.

– Ministerul Economiei Forestiere să ia măsuri pentru completarea fondurilor proprii de vânătoare  şi pescuit efectuate în apele de munte cu străini, cu instalaţiile şi inventarul necesar şi pentru asigurarea cu personal corespunzător pentru această activitate. De asemenea, Ministerul Economiei Forestiere să urmărească ca Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi să ia aceleaşi măsuri pentru fondurile de vânătoare şi pescuit aflate în folosinţa acesteia.

– Tarifele ce se vor plăti de turiştii şi invitaţii străini pentru vânătoare şi pescuit în apele de munte să fie stabilite conform anexei la hotărârea Consiliului de Miniştri. Tarifele pentru serviciile prestate în teren în legătură cu practicarea vânătoare şi pescuitului în apele de munte de către străini, să se stabilească în valută de către Oficiul Naţional de Turism al Republicii Socialiste România, cu avizul Ministerului Finanţelor şi Ministerului Comerţului Exterior şi cu consultarea Ministerului Economiei Forestiere.

– Încasările valutare din activitatea de vânătoare şi pescuit în apele de munte să se cuprindă în planul de încasări  al Oficiului Naţional de Turism al Republicii Socialiste România. Echivalentul în lei cuvenit pentru această activitate Ministerului Economiei Forestiere şi Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, să se stabilească prin protocol încheiat între Ministerul Economiei Forestiere şi preşedintele Oficiului Naţional de Turism. Vânatul şi peştele din apele de munte astfel valorificat, precum şi contravaloarea serviciilor prestate în teren în legătură cu această activitate să se considere pentru Ministerul Economiei Forestiere realizare de plan – export în lei-valută.

– Prestarea serviciilor legate de sosirea, şederea şi plecarea pentru turişti străini să revină Oficiului Naţional de Turism, iar organizarea vânătoarei şi pescuitului în apele de munte pentru turişti străini precum şi prestarea serviciilor în teren în legătură cu practicarea acestora să revină Ministerului Economiei Forestiere şi Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. Delimitarea celorlalte atribuţii şi atribuţii ce vor reveni în baza hotărârii Consiliului de Miniştri, Oficiului naţional de Turism pe de o parte şi Ministerului Economiei Forestiere respectiv Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi pe de altă parte, să se stabilească prin protocol încheiat între conducătorii acestora.

– Ministerul Economiei Forestiere să emită un regulament pentru exercitarea de către străini a vânătoarei şi pescuitului în apele de munte. (…)

Ministrul Economiei Naţionale

Mihai Suder

Preşedintele Oficiului Naţional de turism

1. Negrea

Tarife pentru practicarea vânătoarei şi pescuitului în apele de munte cu turişti şi invitaţi străini

Cerb carpatin – Până la 160 puncte CIC – 300 dolari; 219 – 220 puncte CIC – 4 800 dolari; ­­peste 2200 puncte – se adaugă câte 400 dolari la fiecare punct.

Cerb lopătar – Până la 140 puncte CIC – 150 dolari; 181 – 190 puncte CIC – 850 dolari; peste 190 puncte – câte 30 dolari la fiecare punct.

Căprior – Până la 80 puncte CIC – 50 dolari; 121 – 130 puncte CIC – 300 dolari; peste 131 puncte – se adaugă câte 30 dolari la fiecare punct; peste 150 puncte – se adaugă câte 50 dolari pentru fiecare punct.

Capră neagră – Până la 80 puncte CIC – 100 dolari; 111 – 115 puncte CIC – 350 dolari; peste 115 puncte – se adaugă câte 20 dolari la fiecare punct.

Mistreţ – Până la 100 puncte CIC – 50 dolari; 121 – 130 puncte CIC – 150 dolari; peste 130 puncte – se adaugă câte 25 dolari de fiecare punct.

Urs – Până la 200 puncte CIC – 1000 dolari; 281 – 300 puncte CIC – 1800 dolari; peste 300 puncte – se adaugă 80 dolari de fiecare punct.

Râs – 200 dolari piesa.

Lup – 50 dolari pentru blană.

Cocoş de munte – 100 dolari piesa.

Vânat de pasaj (prepeliţe, sitari, becaţine, porumbei sălbatici, vânat de baltă) – 10 dolari/zi fiecare participant; 1 dolar pentru fiecare piesă împuşcată şi luată. Pentru deltă – 30 dolari/zi fiecare participant; pentru fiecare piesă împuşcată şi luată: gâscă 2 dolari; raţă – 1 dolar.

Iepuri şi fazani – vânătoare la bătaie cu participarea a cel puţin 5 vânători pe zi; 30 dolari/zi fiecare participant; 5 dolari pentru fiecare piesă luată, 1 dolar pentru fiecare piesă împuşcată.

Păstrăv şi lipan – până la 10 buc./zi, 8 dolari/zi; peste 10 buc./zi se adaugă 0,25 dolari de bucată.

Lostriţa – 8 dolari/zi pentru autorozaţie de pescuit; 50 dolari bucata lostriţe prinse.

Autor: Cornel ILIE

La 26 mai 1949, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român dă o hotărâre prin care se anunţa începutul lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Scopul prezentat de propaganda oficială era pur economic: scurtarea drumului spre mare, dezvoltarea economică a Dobrogei prin asanarea bălţilor şi darea în folosinţă a noi terenuri pentru agricultură.

O pată neagră pentru istorie

Prezentat în presă cu surle şi trâmbiţe, ca o mare izbândă a regimului comunist, Canalul a fost, de fapt, o pată neagră în istoria României postbelice. Canalul a reprezentat o destinaţie predilectă pentru cei care au trecut prin gulagul românesc în perioada 1949–1953. Canalului i-au căzut victime, atât o mare parte din deţinuţii din coloniile de muncă, cât şi numeroşi muncitori veniţi la Canal pentru a câştiga un ban în plus.

Astăzi sunt vehiculate şi alte considerente care ar fi stat la baza deciziei forului politic de la Bucureşti. Scopul economic este lăsat în subsidiar, accentul căzând pe cel strategic, militar şi politic. Este luată în considerare intenţia Moscovei de a lua României Dobrogea, dar şi eventualitatea unui conflict între sovietici şi Iugoslavia lui Tito. În ambele cazuri, Canalul şi-ar fi dovedit cu prisosinţă importanţa. Cum nici una din aceste predicţii nu s-au materializat, canalul s-a dovedit un dezastru, atât economic cât şi politic.

„Nu este vorba de un simplu canal”

În preziua emiterii hotărârii de guvern, Dej face, în cadrul unei şedinţe, o prezentare asupra a ceea ce se dorea a fi Canalul.

Şedinţa Consiliului de Miniştri, 25 mai 1949

Prezenţi: Gh. Gheorghiu-Dej, Lothar Rădăceanu, Teohari Georgescu, Gheorghe Vasilichi, ing. Porfiri, Th. Iordăchescu, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Bucur Şchiopu, A. Bunaciu, Stanciu Stoian, Ed. Mezincescu, Leontin Sălăjan, Gh. Vidraşcu, Modoran, Prâslea.

Tov. Gheorghiu-Dej: „Tovarăşi, în baza sarcinilor fixate de Partidul nostru încă de la Conferinţa Naţională, de a trece la organizarea unui plan de electrificare a ţării, de construcţii industriale, de construcţii de canaluri, amenajări de cursuri de râuri etc., pentru întărirea puterii economice a ţării.Vă supunem astăzi spre aprobare un material în legătură cu construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră.După cum veţi vedea, nu este vorba de un simplu canal, unde curge apa şi pe unde se fac transporturi ieftine, ci este vorba de un complex de lucrări menite să transforme total această regiune care va fi scăldată de acest Canal. Se vor dezvolta oraşe, eventual se vor construi noi oraşe, terenuri imense vor fi redate culturii de cereale, agriculturii în genere, se vor face planuri de irigaţii, planuri de lărgire a reţelei de comunicaţii, a reţelei feroviare ş.a.m.d.(…)

Avem aici schema de organizare, sau mai bine spus structura Direcţiunii Construcţiei. După cum arăta şi regulamentul, aparatul de conducere este subordonat Consiliului de Miniştri, avem un secretariat, consilieri, directorul construcţiei. De directorul construcţiei sunt legaţi inginerii şefi prin directorii adjuncţi ai construcţiei cu unităţile respective, care au fost însărcinate prin regulamentul de funcţionare. Avem direcţiuni de construcţie regionale. Aceasta înseamnă că de-a lungul Canalului se vor face porţiuni, care vor fi sub conducerea acestor direcţiuni regionale”.

Sovieticii îşi aduc „contribuţia hotărâtoare”

1. Bodnăraş: „Din explicaţiile date de tov. Gheorghiu-Dej şi din decizia care s-a dat, rezultă că forul suprem conducător al lucrării este Consiliul de Miniştri. S-a arătat că unul din vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri îşi se asuma răspunderea conducerii acestei lucrări, în numele Consiliului de Miniştri. Pentru această însărcinare propun pe tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej”.Gheorghiu-Dej: „În ceea ce priveşte fondul, trebuie să vă spun că întregul material este bazat pe experienţa unei scurte perioade de lucru şi în principal pe contribuţia efectivă şi aş spune hotărâtoare a grupului de consilieri sovietici în frunte cu tovarăşul Zapoşnicov, care este preşedintele acestui grup de specialişti.

Atât preşedintele grupului de specialişti sovietici, cât şi ceilalţi colaboratori ai săi, nu numai că au luat parte la întocmirea proiectelor de plan, la nenumărate canaluri care leagă principalele centre economice, politice şi administrative ale Uniunii Sovietice, dar a lucrat efectiv la construirea acestor canaluri.

De aceea guvernul sovietic ne-a trimis în ajutor pe cei mai experimentaţi, cei mai buni constructori ai Uniunii Sovietice.

La întocmirea acestui material au luat parte şi specialişti detaşaţi pe lângă specialiştii sovietici, alcătuind un colectiv unit.(…)

„Să se mobilizeze entuziasmul tineretului”

Ţinând seama de importanţa lucrărilor, de volumul imens al lucrărilor, este de înţeles că guvernul, ţara, poporul, vor trebui să facă un efort considerabil, atât în ceea ce priveşte mijloacele financiare, cât şi celelalte mijloace materiale. De asemenea va trebui să concentrăm cele mai bune forţe tehnice acolo şi cele mai bune forţe organizatorice. În ceea ce priveşte Ministerul Construcţiilor, fiindcă este vorba de a lărgi câteva oraşe, cum este Medgidia şi Cernavodă, precum şi de a crea oraşe noi, aceasta înseamnă nu numai construcţii permanente pentru cazarea celor 50-100 sau 100000 lucrători care vor fi angajaţi treptat pe măsură ce intrăm mai adânc în lucrările Canalului, ci va trebui să adăugăm şi familiile lor, care se vor stabili de-a lungul lucrării respective şi în oraşele acestea pe care le vor dezvolta până la o populaţie de 30000-40000 locuitori…nu vom lucra cu ochii închişi sau la întâmplare. Desigur, nu intră în prevederile noastre construcţia de biserici.Se prevede o durată aproximativă cam între 4-6 ani a acestei lucrări. Depinde de noi.(…)

Am cerut Ministerului Învăţământului să amâne examenele unui grup selecţionat de tineri studenţi din ultimul an, pentru că examenul şi practica pe care o vor face la începutul lucrării, nu le vor întâlni în Universitate nicicând.(…)”

Miron Constantinescu: „Încă din luna trecută noi am cerut din partea Comisiunei de stat a planificării, conform indicaţiilor date de tovarăşul vice-preşedinte, anumite date din partea departamentelor, în legătură cu materialele şi lucrările pe care să le execute.(…) Aş propune ca pe lângă munca salariată, care va fi forţa principală, să se mobilizeze şi de data aceasta entuziasmul tineretului.”

Gheorghiu-Dej: „Cu toate măsurile luate de noi de a nu cotcodăci înainte de vreme despre canalul acesta, totuşi oamenii vorbesc. Am vrut să rămână un lucru secret. A început să-şi facă loc în public şi cred că se poate publica hotărârea Consiliului de Miniştri, pentru a nu se da loc la diverse interpretări, că avem ceva de ascuns.”

ANIC – fond PCM – Stenograme, dosar 4/1949

Autor: Oana ILIE

Partidele politice s-au pregătit temeinic pentru alegerile din noiembrie 1946, iar una din „armele” cel mai des folosite a fost satirizarea adversarilor politici. Iată două exemple de astfel de satirizări, prin intermediul unor poezii. În prima este atacat Frontul Naţional Democrat (FND), aflat sub conducerea comuniştilor, în cealaltă este lăudată „guvernarea democrată” şi sunt luaţi în vizor conducătorii partidelor istorice.

Potopul lui Noe

”Dumnezeu văzând că omul e perfid şi păcătos

Şi c`ameninţă planeta cu al său gând periculos

Hotărî ca să-i distrugă pân` la ultimul atom

– Să se ducă opt cu-a brânzei pacostea numită om.

Deci chemă la el pe Noe şi îi spuse: – Sunt decis

Să termin cu stăpânirea care azi m-a compromis.

I-am dat mâini, i-am dat picioare, dar, de secole întregi

Nu se-astâmpără şi gata! Nu mai vreau! Mă înţelegi?

Poţi să iei de vrei în arcă: şoareci de la antipozi,

Dobitoci, tâmpiţi, cămile, mamifere şi nerozi;

Dar…să nu îmi iei lichele, că te-ai lins pe bot de Rai!

Înţelegi! Fără lichele! Cred c-ai priceput? Good Bye!…

Pleacă Noe peste valuri cu a lui încărcătură,

Când deodată peste arcă trăznete se abătură

Şi`ntr-o clipă jumătate arca e făcută praf

Noe doar scăpând cu viaţă; restul… ciulama, pilaf!

– Dar cu ce greşit-am Doamne? Plânge Noe istovit

Ridicând spre ceriu ochii, – oare ce-am nesocotit?

– Mai mă`ntrebi? Răspunde Domnul cu`n oftat nespus de trist:

Ai greşit fiindcă în arcă ai luat şi-un … F.N.D.-ist”.

Cronica rimata

„Soarele democraţiei luminând cu a sa tărie,

Scaldă azi întreaga ţară, după anii de urgie:

Viitorul României: MUNCA, CINSTE, LIBERTATE,

Va trăi doar în lumina guvernării democrate.

Pentru ca să întărească democrata guvernare,

Tot poporul stă de veghe: laolaltă mic şi mare,

Muncitorii de prin fabrici împreună cu plugarii.

Cu slujbaşii din birouri cot la cot cu cărturarii.

Libertatea câştigată prin jertfiiri şi lupte grele

N-o să fie prăbuşită de cei de prin cafenele.

De acei ce altă dată stăpâneau moşii bogate

Şi aveau ca robi ţăranii ce munceau pe deşelate

De acei ce muncitorii exploatau fără ruşine

Şi-i ţineau fără de pâine în uriaşele uzine. (…)

Cei crescuţi la şcoala crimei, huligani cu toroipanul,

Toţi aceştia sunt în slujba lui Maniu şi a lui Brătianu.

Fraţi plugari, aţi stat o clipă, liniştiţi, să vă-ntrebaţi:

De ce azi reacţionarii sunt aşa de disperaţi?

E desigur foarte lesne să le afli duşmănia:

E ciocoiul ce turbează că i s-a împărţit moşia,

E politicianul care n-re cum să jefuiască

Căci „istoricele” bande nu mai pot să cârmuiască,

Speculantul fără suflet, încolţit de legi severe,

Fabricanţi fără ruşine, însetaţi după avere,

La aceştia se adaugă rămăşiţe legionare,

Criminali de dus la ocnă în galeriile cu sare.I

ştia vor s-aducă iarăşi pe întinsul României

Jaful cel de altă dată şi cătuşele sclaviei.

Toată banda de nemernici se înăbuşe şi piere

De rămâne Petru Groza şi regimul la putere.

Fraţi plugari, să presupunem c-ar cădea democraţia…

Să vedeţi atunci pe dată cum v-ar copleşi urgia:

Imediat, pământul vostru, căpătat în primăvară,

Nu o să mai fie al vostru, căci vi-l ia ciocoii iară.

Veţi mânca din nou bătaie, veţi munci iar pe moşie

Şi-o să râd atunci ciocoii: – Na, poftim democraţie…

Veţi ajunge c`altă dată biete umbre întristate

Veţi munci ca să trăiască boierimea prin palate.

Fraţi din fabrici şi uzine, meseriaşi din ateliere,

Dac`ar fi prin imposibil Brătieni prin ministere,

Se sfârşeşte libertatea, siguranţa iar porneşte

Să vă schilodească-n beciuri, să vă ţie în al său cleşte.

N-o s-aveţi cui a vă plânge, când vă fură şi vă bate

Că atunci n-o să mai fie libertăţi şi sindicate.

Dragi ostaşi, ce în cazarmă azi trăiţi cu demnitate

Ce vedeţi că astăzi nimeni nu vă-njură şi vă bate,

Aţi mai consimţi vreodată, să primiţi din nou sudalme,

Să primiţi pe obrajii voştri scuipături şi pumni şi palme?

Asta vor reacţionarii: să ajungă iar românii

Să mjuncească în robie, ei să fie iar stăpânii.

Vor pământuri moşierii, speculanţii libertate.

Ca să sugă vlaga toataă a mulţimii-nfometate.

Toţi bandiţii ce altă dată huzureau de viaţă bună,

Nu pot încă să priceapă c-al lor soare stă s-apună;

Soarele democraţiei, luminând cu a sa tărie

Scaldă azi întreaga ţară, după anii de urgie.

Viitorul României: MUNCA, CINSTE, LIBERTATE,

Va trăi doar în lumina guvernării democrate (…)”.

Al. Doinaru.

Autor: MNIR