Category Archives: Proiect expozitional

Şi muzica reprezintă un document despre o perioadă. Stilul, versurile pot spune multe despre cei ce au făcut-o, dar şi despre cei care o ascultau. Este, în acelaşi timp, o mărturie despre mentalitate şi cultură. Artistul este o interfaţă către public, indiferent dacă stilul său este retro sau avangardist.

Atât muzicienii români, cât şi iubitorii de muzică, erau la curent cu evoluţia fenomenului muzical din afara graniţelor prin intermediul posturilor străine de radio (Radio Europa Liberă, Radio Luxembrug, Radio Monte Carlo), vinil-urilor, benzilor de magnetofon.

Dar, dincolo de sound, muzica acelei perioade se bazează pe text. Cum textul era cel mai uşor de „cenzurat”, altfel cerberii cenzurii ar fi trebuit să aibă o vastă cultură muzicală pentru a identifica similitudini şi influenţe occidentale în muzica rock şi uneori şi folk românească, multe formaţii au ales „să pună pe note” poezii ale clasicilor, sau contemporanilor sau să prelucreze folclor. Aşa au apărut operele rock Meşterul Manole (Phoenix), Zamolxe (Sfinx), Prefaţa (Domino), Umbre şi ziduri (Celelalte cuvinte) etc.

Acum, la aproape jumătate de secol de la apariţie, sunt încă mulţi oameni care fredonează Romanţa fără ecou a celor de la Mondial fără a şti că, de fapt, la origine este o poezie de Minulescu.

Mergând pe „sugestiile” venite de „sus”, radioul, televiziunea şi Electrecordul, promovează cultura în masă, transmiţând/ înregistrând muzică patriotică, prelucrări folclorice festiviste şi şlagăre mobilizatoare (Macarale, Şoferul de la ONT şi… din păcate… încă multe altele). Exista însă şi o emisiune la radio, Din muzica popoarelor, unde câteodată mai scăpau şi piese bune, occidentale, printre folclorul chinez sau rus.

La cinematograf la fel. Din când în când câte un film occidental, care rula cu sala arhiplină şi pe care cei ce-l difuzau îl motivau că trebuie ca tinerii să vadă modelele negative pentru a şti să se ferească de ele. În rest producţii sovietice sau ale democraţiilor populare. Şi nici măcar cele de valoare. Când era câte un film bun la cinema (şi acest aspect se menţine până în 1989), oamenii stăteau la cozi interminabile, „se băteau” pe bilete, stăteau în picioare (se dădeau mai multe bilete decât numărul locurilor din sală), numai pentru a putea trăi două ore de libertate.

Un alt mod de divertisment îl constituiau serile dansante organizate de cluburile din şcoli, facultăţi, uzine. Purtau numele de joia tinerilor(indiferent de ziua în care se desfăşurau). De multe ori nu existau bani pentru a se cumpăra magnetofon şi benzi, aşa că se apela la voluntari – cei care voiau să cânte. Ironia sorţii face că aceste serate unde s-au lansat şi s-au perfecţionat multe dintre formaţii, erau obligatorii. Fără să vrea, regimul a creat un context în care tinerii să se adune şi să aibă posibilitatea să asculte muzica care le place. În plus, a face parte dintr-o formaţie, dincolo de alura de „star”, te scutea de multe dintre obligaţiile cetăţeneşti (curăţenie la locul de muncă, strânsul recoltei etc.) Un alt ajutor involuntar dat de regim formaţiilor de tineri l-a constituit organizarea de tot felul de concursuri muzicale şi festivaluri, unde printre muzică de o calitate îndoielnică se mai strecurau şi formaţii care aveau să devină cunoscute şi îndrăgite de toţi tinerii.

Începuturile au fost grele pentru toţi. În primul rând nu exista dotare tehnică, amplificarea fiind făcută cu ajutorul unui magnetofon Tesla, iar instrumentele erau ori improvizate, ori împrumutate de la organizaţia de pioneri, sau de la fanfară. Despre aceste momente, Vasile Şeicaru avea să-şi amintească încântarea formaţiei lui când a primit aparatură, despre care aveau repede să constate că era reciclată.

Festivalurile studenţeşti au reprezentat,la rândul lor, o importantă lampă de lansare pentru multe din trupele epocii. Timişoara, Buzău, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Miercurea Ciuc, Galaţi, Mangalia, Târgu Mureş, Bacău, Iaşi, Câmpulung Muscel, Cluj-Napoca, Costineşti, Bucureşti sunt oraşele unde se organizau festivaluri.

Nu în ultimul rând petrecerile, ceaiurile dansante au constituit context unde se asculta muzică bună şi se discuta cu prietenii.

Norocoşii au ajuns la radio şi li s-au editat Lp-uri, chiar dacă, pentru a nu deranja urechile fine ale conducătorilor, li se spunea formaţii de pop. Şi mai ales au existau pasionaţi care au avut curajul să aducă la Radio formaţii care nu erau pe placul „conducerii de partid şi de stat” (ex. Cornel Chiriac cu Phoenix-ul).

A existat un festival cu cea mai mare desfăşurare de muzică pentru tineri „O săptămână de vis care a reunit toate numele tari ale momentului: rock, folk, jazz”. Din păcate foarte puţine dintre înregistrările video din 1971 s-au mai păstrat.

Pe la jumătatea anilor `60, o nouă oportunitate se deschide tinerilor implicaţi în fenomenul muzical: posibilitatea de cânta vara pe litoral. Şi acesta a fost tot o iniţiativă a autorităţilor. Pornind de la premisa că ar fi bine ca turiştilor străini să li se ofere şi altfel de muzică decât cea populară, trupele rock s-au trezit în faţa oportunităţii, nu numai de a sta o vară la mare, cât de a repeta şi cânta câteva luni împreună (ce ducea în final la coeziunea grupului) şi mai ales de a-şi alege repertoriu în funcţie de reacţia auditoriului. „Mai erau şi fetele acelea blonde, cu picioare lungi, venite tocmai din Peninsula Scandinavică, care făceau ca vara să treacă mult mai plăcut. Iar cum uneori acestea erau puse pe măritiş, reuşeau astfel să te scoată din ţară”.

Dorin Liviu Zaharia spunea că, pentru a surmonta problema textului (nu aveai voie să cânţi decât în limba română, cu excepţia perioadei estivale de pe litoral), s-a ajuns la texte fonetice, unde important era ca frazarea să aducă cu originalul. Şi cum, din cauza calităţii instrumentelor, nu prea se înţelegeau versurile, „puteai să cânţi liniştit în engleză (…) iar, dacă te-ntreba cineva de sănătate, îi arătai cu seninătate textul românesc”.

În general trupele aveau un repertoriu dublu, unul de concert, mai elaborat, mai elevat şi unul pentru seri dansante şi reprezentaţii pe litoral cu cover-uri.

O nouă etapă în evoluţia muzicii rock româneşti începe odată cu preluarea melodiilor populare. Încântate de „curentul pop” românesc, Radioul şi Televiziunea invită din ce în ce mai des formaţii pop (rock). Problemele nu întârzie să apară, mai ales când formaţiile doresc să înregistreze compoziţii pe versuri proprii, nu tocmai pe placul cenzurii. Multe formaţii au ales să renunţe la compromis şi să-şi păstreze stilul. Aleg să apară în cluburile studenţeşti, unde se pot exprima aşa cum doresc.

Autorităţile n-au susţinut fenomenul rock, dar l-au tolerat, până formaţia sau unul din membri „călca pe bec”. Aşa că au apărut şi festivalurile rock. Primul are loc în 1968, la Iaşi, sub numele Festivalul creaţiei studenţeşti. Phoenix câştigă atât marele premiu, cât şi pe cel al televiziunii, depăşind formaţii „cu nume”: Roşu şi Negru, Mondial. Apoi, televiziunea începe un ciclu de emisiune Microrama TV unde, sub formă de concurs, formaţiile se înfruntau, în sistem eliminatoriu, două câte două.

Multe dintre trupele apărute n-au rezistat pentru că fondatorii nu aveau pregătire muzicală. Altele au înregistrat o fluctuaţie mare de membri şi schimbări de stil, odată cu cooptarea „conservatoriştilor” sau a celor care absolviseră şcoli muzicale. Începând din anii `70, muzica rock devine din ce în ce mai profesionalizată, mulţi absolvenţi de licee muzicale sau studenţi la Conservator implicându-se în fenomenul muzical. Alături de ei, vin şi studenţi de la alte facultăţi cu profil artistic (teatru, arte plastice, arhitectură) ceea ce a dus la o schimbare a muzicii, o „intelectualizare şi o încifrare” ce o face mai puţin accesibilă tuturor.

În aceşti ani, Club A poate fi socotit principalul promotor al muzicii bune, mai ales prin organizare festivalurilor. Totodată, Electrecordul alege să editeze o serie de discuri dedicate fenomenului rock. Chiar dacă inegale ca valoare, de multe ori cu o discutabilă selecţie a pieselor şi a „îmbinării” formaţiilor, LP-urile scoase de Electrecord rămân pentru unele dintre trupele din epocă singurele mărturii ale existenţei lor.

Nici presa nu rămâne indiferentă la fenomenul rock, şi-i dedică rubrici în săptămânalele. Se lansează cu această ocazie şi o generaţie de critici de muzică, fini cunoscători şi ai rock-ului occidental.

Dincolo de muzică şi text, vestimentaţia şi tunsoarea îi deosebea pe rock-eri de restul populaţiei. Prin acestea, tinerii afişau făţiş o declaraţie faţă de regim. De cealaltă parte, cenzura dădea drumul în presă doar la ştirile negative privitoare la muzica rock (consum de droguri, promiscuitate sexuală, violenţă). Aşa că s-a ajuns că dacă doreai să apari la Tv sau într-un concert mai important, trebuia să fii tuns, să nu te bâţâi şi, mai ales, să fii îmbrăcat regulamentar: uniforma trupei, cămăşi populare sau costum. În niciun caz în blugi cu tricou. Dacă treceai de proba „costumului” trebuia s-o susţii pe cea a repertoriului, neavând voie să cânţi în limbi străine sau piese pe care cenzura nu le agrea. Au existat cazuri în care cenzura a cerut expres modificarea textelor unor piese.

Rock-ul românesc nu putea să se sfârşească aici. Aşa că… s-a găsit repede o soluţie pentru păcălirea vigilenţei autorităţilor, texte ale unor poeţi clasici sau piese instrumentale.

Războiul cu autorităţile intră într-o nouă fază la sfârşitul anilor `60 şi în prima parte a anilor `70. Tinerii prinşi de către miliţie şi gărzile muncitoreşti cu plete sau neîmbrăcaţi corespunzător erau tunşi, iar hainele tăiate cu foarfeca. Miliţienii ajunseseră la rafinamentul de a te face să-ţi tai singur hainele, cerând celor îmbrăcaţi cu blugi strânşi să şi-i scoată fără a descălţa bocancii care-i aveau în picioare.

Sfârşitul perioadei de relativă liberalizare are loc începând din 1971, după întoarcerea cuplului prezidenţial din periplul asiatic. Cenzura devine din ce în ce mai drastică. Nimic nu scapă, de la literatură, scenarii film, muzică şi chiar afişe de concert. Electrecordul nu mai înregistrează discuri cu „operele” rock din acea perioadă, dar reuşeşte să editeze câteva discuri importante: Phoenix cu Cei care ne-au dat nume, Mugur de fluier şi Cantafabule, Sfinx cu Zamolxe ş.a.

Tot în centrele studenţeşti se naşte, la sfârşitul anilor `60, şi fenomenul folk din România. Pentru promovarea lui au fost inventate tot felul de gale şi festivaluri, serios organizate, în cluburile bucureştene, unde mulţi dintre folkiştii români şi-au început cariera.

În paralel cu muzica folk cântată de Marcel Saftiuc, Vali Sterian, Mircea Florian ş.a., în vara anului 1972 este organizat Cenaclul Flacăra de poetul Adrian Păunescu. În prima fază, cenaclul era găzduit de casa de cultură sectorului I, apoi de săli de sport din licee, ajungând la apogeul lui la spectacole pe stadioane. În perioada de început Cenaclul promovează avangarda şi poeţii clasici. Alături de tineri actori care recitau erau invitaţi muzicieni în vogă ai momentului: Mircea Florian, Doru Stănculescu, Nicu Vladimir, Vali Sterian, Marcela Saftiuc, Dan Chebac şi formaţiile Sfinx, Pro Musica, Phoenix.

Cu timpul relaţia dintre Adrian Păunescu, creatorul fenomenului Cenaclul Flacăra şi muzicienii consacraţi se deteriorează.

Deceniul opt aduce un alt gen de muzică rock şi mutarea centrului de greutate al fenomenului la Bucureşti. Conmpetiţia dintre Timişoara (locul de naştere al unora dintre cele mai valoroase trupe rock) şi Bucureşti a fost câştigată la mijlocul anilor `80 de Bucureşti care devine capitala muzicii rock. Între 1985 şi 1987 se desfăşurau, în cluburile studenţeşti, la Casele de cultură ale studenţilor sau în săli închiriate de la teatre, bisăptămânal concerte, unde evoluau formaţii din întreaga ţară (concertele erau organizate nu atât din dragoste pentru acest gen muzical, cât pentru că se trecuse la „autofinanţare”, iar formaţiile rock umpleau sălile până la refuz). La Sala Polivalentă erau organizate aşa numitele Gale, unde erau invitate doar trupele consacrate.

Cluburi 

Noţiunea de club pentru anii `70-`80 este diametral opusă celei din prezent. În general cluburile erau locuri unde se asculta muzică live, se recita, se jucau piese de teatru. Majoritatea ţineau de mediul universitar, purtând numele de „Case de cultură ale studenţilor”. Tinerii acelei perioade îşi amintesc cu nostalgie de „303” (al Institutului Politehnic), Casa studenţilor „Grigore Preoteasa”, „Universitas”, „Sanitas”, „Moxa”, „Vox” (al Facultăţii de medicină), dar mai ales de „Club A”, locul unde rock-ul românesc era la el acasă.

Club A – deschis în 1968 pentru studenţii de la arhitectură şi invitaţii lor. În afară de rock în club se ţineau spectacole de dans în spaţiu neconvenţional, poezie, muzică folk, poezie şi jazz.

Un an mai târziu, în timpul directoratului lui Mac Popescu, este organizat primul festival club sub forma unei competiţii între formaţiile rock. Festivalul a ţinut 6 zile şi s-a desfăşurat la Casa de cultură a studenţilor Preoteasa. Au participat Phoenix, Olympic 64, Sideral, Modal Quartet, Sfinx, Sincron, Modern Grup, Romanticii, Cristal, Carusel, Coral, Roşu şi Negru – care va obţine şi marele premiu pentru concepţie muzicală şi solist vocal (Liviu Tudoran), în timp ce Mondial câştigă premiul de popularitate.

Cea de-a doua ediţie a festivalului are loc în 1971, în timpul directoratului lui Mac Popescu, sub titulatura Festivalul naţional de muzică pop, folk şi jazz (cuvântul rock dispare de pe afiş pentru a nu deranja autorităţile), la care participă: Olympic 64, Phoenix, Sfinx, Chromatic Grup,Metronom, Roşu şi Negru,Carusel, Dentes, Clasic XX, Modern Grup, Mondial, dar şi o serie de folkişti: Mircea Florian, Adrian Giuroiu, Mircea Popa, Marcela Saftiuc. Premianţii ediţiei sunt: Marcela Saftiuc, Mircea Florian, Phonix, Roşu şi Negru, Metronom, Modern Grup, Olympic 64, în timp ce Chromatic Grup primeşte marele premiu. Festivalul a fost urmat de un scandal imens pentru că formaţiile prezente nu au ţinut cont de indicaţiile venite de la partid privind ţinuta şi comportamentul. Ca pedeapsă, ediţia următoare a festivalului s-a izbit multă vreme de refuzul autorităţilor.

Cea de-a treia ediţie a festivalului a avut loc în timpul directoratului lui Dizzy Rosentveig, între 5-8 iunie 1979 la Sala Palatului, participând formaţiile: Atlas, Academica, Basorelief, Opus 1.61, Experimental Q, Modal Q, Redivivus, Statuar, Quadrat, Nimbus, Pro Musica, Test, Transfer.

În 1981 are loc cea de-a patra ediţie a festivalului. Singura trupă exclusă de cenzură de pe lista de participanţi a fost Iris, suspendată temporar în urma concertului pe care-l susţinuseră la Sala Palatului. Este prima ediţie la care participă şi trupe din afara graniţelor: Generacija 5 (Iugoslavia), M. Efekt (Cehoslovacia), Piramis (Ungaria). Printre invitaţi îi regăsim şi pe Alexandru Andrieş, Harry Tavitian, Johnny Răducanu.

Un an mai târziu, la cea de-a 13-a aniversare a clubului, printre invitaţi regăsim atât trupe rock, jazz, cât şi interpreţi de muzică folk şi actori: Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis, Anda Călugăreanu, Ion Caramitru, Horaţiu Mălăiele, Florin Piersic, Amza Pelea ş.a. sunt invitate, pentru prima dată, şi formaţiile de hard rock: Iris, Domino, Pro Rock, Icar, Ana, Jad, Quartz.

Cea de-a cincia ediţie a festivalului va avea loc în 1990, sub forma unor recitaluri, ideea de concurs dispărând.

Alături de festivaluri, numele clubului este legat şi de unul dintre cele mai bune albume de muzică rock din acei ani. Albumul de concert, intitulat Club A, reuneşte şapte formaţii reprezentative ale momentului, cu piese selectate inspirat: Basorelief, Domino, Accent, Pro Musica, Sfinx, Semnal M şi Post Scriptum, pentru unele dintre ele rămânând, din păcate, singura mărturie a talentului lor, Electrecordul neoferindu-le posibilitatea unor albume proprii.

Casa de discuri Electrecord

Ca întreaga existenţă, şi producţia muzicală şi modalităţile de divertisment ale tinerilor erau atent urmărite şi cenzurate de către autorităţi. Cu toate acestea, casa de discuri Electrecord s-a implicat în fenomenul rock din România.

Între 1975 şi 1989 a scos 12 compilaţii, în format LP, sub titlul Formaţii rock (primele trei volume poartă numele Formaţii de muzică pop). Pe fiecare se află o selecţie de piese ale unei formaţii cunoscute la nivel naţional, dar şi local, aceasta fiind unica apariţie discografică a unora dintre ele. În total 51 de formaţii au figurat pe aceste discuri.

Primul LP apare în 1975, neputându-se vorbi de un model sau de o coerenţă a celor care făcuse selecţia pentru album. Erau reunite 10 piese a nouă formaţii (Phoenix, Mondial, Magic, Progresiv TM – cu două piese, Stereo, Experimental Q, Roşu şi Negru, Savoy, Cristal) multe dintre ele puţin cunoscute publicului larg.

Cel de-al doilea disc, un an mai târziu, în 1976. Se observă deja, din modul de selecţie şi de a aranjare a materialului, o „profesionalizare” şi un salt calitativ faţă de prima compilaţie. Pe acest album au fost incluse: Dopold (Arad),Azur (Ploieşti),Catena (Bucureşti), amicii (Timişoara), Acustic T 74 (Cluj-Napoca), Glikon (Constanţa), Curtea Veche 43 (Bucureşti), Magic (Mediaş), Cristal (Galaţi), Miraj (Oradea), Ethos (Iaşi),

Cel de-al treilea volum intitulat Formaţii de muzică pop, apare în 1978, reunind formaţiile bucureştene: Basorelief, Iris, Columna, Holograf, Academica, Cromatic, dar şi pe Cristal (Galaţi),Betta (Lugoj).

Între 1979 şi 1990 apar alte 10 albume, sub titlul, de această dată, „Formaţii de muzică rock”, unde sunt incluse piesele formaţiilor: vol. IV – Sfinx, Roşu şi Negru, Academica, Cristal, Semnal M, Savoy; vol. V – Metrock, Redivivus, Rodion G.A., Dan Bădulescu (fiecare cu mai multe piese); vol. VI – Compact şi Grup 2005; vol. VII – Barock, Hardton, Kripton, Prefix 990; vol. VIII – Celelalte Cuvinte şi Evolutiv; vol. IX (considerat de specialişti ca fiind cel mai reuşit din întreaga serie) – Pro Musica şi Accent; vol X – Medusa, Modul; vol. XI – Contrast şi Timpuri Noi; vol. XII – Autostop şi Mioriţa.

Formaţii rock 

Academica (Bucureşti)

Trupă a Conservatorului, adeptă a rock-ului progresiv, fondată în 1981, în componenţa: Dinel Tolea, Mircea Romcescu, Radu Răducan, Mihai Elekes, Ionel Tudor. În 1976 se alătură formaţiei şi Eugen Tegu şi Sorin Scurtu, ajungându-se în 1979 ala un quartet compus din Mircea Romcescu,Ionel Tudor, Eugen Tegu, Sorin Scurtu.

Accent (Tulcea)

Grup rock, mai apropiat de folk, înfiinţat la Tulcea în 1979. Formaţie ce se plasează într-o zonă de avangardă a rock-ului românesc, care nu caută să copieze modele occidentale, ci să-şi găsească o exprimare artistică autentică. Din trupă au făcut parte: Paul Prisada, Nicolae Sava, Gheorghe Torz (fost Progresiv TM), Florin Lefter, Mihai Morar, Monica Nicula. Premianţi ai festivalului rock din 1981 pentru piesele Oul dogmatic (versuri Ion Barbu), Cîinele Enot, Alarmă falsă, Drum bun, Şarpele.

Volumul 9 din „Formaţii rock”, în care Accent (în componenţa Paul Prisada, Gygy Murariu, Florin Lefter, Mihai Morar, Ionuţ Ştefănescu, Carol Nucu Popa şi Gheorghe Persăruş) a primit una din feţe, este considerat cel mai reuşit al seriei.

Basorelief

Debutul trupei are loc în Club A, pentru ca în 1979 să participe la Festivalul de jazz&rock de la Braşov şi să câştige Marele premiu al Festivalului rock organizat de Club A. Deşi considerată o formaţie a studenţilor la arhitectură, trupa avea un singur arhitect în componenţă, Iulian Vrabete, la care se adăugau Dan Brucher (Conservator), Aurel Biţulescu (Arte plastice),Eduard Bălaşa (Medicină)

În 1981, Basorelief avea să obţină din nou trofeul festivalului organizat de Club A, în componenţa: Doru Căplescu, Nicolae Mantu, Cristian Teodorescu, Edwin Surin.

Primul album apare în 1984, sub titlul Interioare.

Cargo 

Formaţie creată în 1985 la Timişoara, în componenţa Carol Bleich (baterie), Octavian Iepan (chitară), Tibi Gajdo (chitară bass), Dinel Tollea(clape), Nae Ionel Tarnotzi (voce) și Adrian Bărar (chitară). Devin cunoscuţi abia peste câţiva ani, după mai multe schimbări de componenţă şi după cooptarea lui Leo Iorga ca solist. După plecare acestuia din urmă la Compact, este organizat un concurs pentru postul de vocal, câştigat de cel al cărui poreclă va deveni sinonimă cu brandul Cargo: Ovidiu Ioncu, cunoscut drept Kempes. Gloria formaţiei va veni însă după 1990, cu albumul Ziua Vrăjitoarelor.

Celelalte Cuvinte (Oradea)

Debutează ca o formaţie hard-rock cu influenţe etno, intersectate pe alături cu progresiv, din componenţa căreia făceau parte: Călin Pop, Leontin Iovan, Radu Manafu, Marcel Breazu, Ovidiu Roşu. Se lansează în 1981 la Casa de Cultură din Timişoara, în 1982 colaborând cu Cenaclul Flacăra. Primul concert la Bucureşti îl susţin în 1985 în sala Victoria a Teatrului Constantin Tănase, cu opera rock Umbre şi ziduri(din motive de cenzură, doar o parte a acestei opere va fi editată pe primul lor album). Devin repede cunoscuţi şi apreciaţi, câştigând Marele premiu al Festivalului „Primăvara Baladelor” în 1987. În acelaşi an le apare şi primul LP Celelalte Cuvinte.

Chromatic Grup (Cluj)

Formaţie creată în 1968 în campusul universitar de la Cluj. La începutul anilor `70 ţin concerte, câştigând o ediţie a festivaluri: Microrama TV (organizat de Televiziune), festivalul artei tinereşti şi Marele premiu al festivalului din club A în 1971 (Iuliu Merca câştigă premiu pentru cel mai bun solist al festivalului, Sorin Tudoran pentru cel mai bun chitarist, iar Zodia Capricornului pentru cea mai bună compoziţie). Din păcate, în 1971, după finalizarea studiilor şi repartiţii, formaţia se destramă.

Compact (Bucureşti)

În decembrie 1977 la galele „Săptămâna” din Bucureşti se lansează formaţia Compact (Marius Luca, Cornel Moldovan, Ladislau Balasz,Constantin Cămărăşan, Teo Peter) cu piesa „Spaţii”. După ce în 1979, Luca, Moldovan și Balasz sunt înlocuiţi cu Radu Marpozan, Guzu Pap, Nelu Jecan şi Marian Corjan, un an mai târziu formaţia câştigă Marele premiu al festivalului „Perpetuum Vox Transilvaniae”. În 1981, Paul Ciuci se alătură formaţiei, Compact obţinând marele premiu al Festivalului rock de la Costineşti. Prima apariţie discografică are loc în 1982, cu o jumătate de LP în seria „Formaţii rock” (vol. VI). Perioada de glorie a formaţiei Compact este între 1982-1986, când susţin între 100-400 concerte anual, verile petrecându-le la Costineşti unde concertau în fiecare seară la restaurantul „Tineretului”. Anul 1985 este cel mai bun pentru formaţia Compact; îi apare primul LP, intitulat Fata din vis (în componenţa Paul Ciuci-voce, chitară, Constantin Cămărăşan-chitară, Teo Peter-bass, Leluţ Vasilescu-tobe, Mircea Octavian Kiraly-clape), participă la Festivalul Rock de la Dresda. Un an mai târziu efectuează turnee în U.R.S.S. şi Bulgaria şi cooptează un nou membru Vladimir Cnejevici (fost membru al formaţiei „Progres”). Urmează un nou album Cântec pentru prieteni (1988) şi pregătirea unui important turneu în U.R.S.S. Cum Paul Ciuci nu primeşte viza, deoarece avea depuse actele pentru emigrarea în S.U.A., se apelează la Leo Iorga, vocalul formaţiei „Cargo”, care va rămâne la Compact până în 1996

Cristal (Galaţi)

Formaţia fondată la Galaţi de Bebe Hostiuc, Anghel Drăguş, Vasile Şeicaru, Tiberiu Cazan. Este una dintre trupele incluse pe mai multe dintre LP-urile cu muzică rock de la Electrecord, în componenţa: Puiu Creţu, Dan Toma, Nicolae Hostiuc, Aurel & Marian Schwarz, Vasile Şeicaru, Monica Lazăr, Gabriela Gheorghiu. Între 1970-1979 a fost laureată la toate ediţiile Festivalului Artei Studenţeşti, dar prea puţin mediatizată pentru că le era „peste mână” să vină la Bucureşti la emisiuni radio sau Tv. Cu toate acestea a reprezentat România la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor din Havana (1978).

Domino (Bucureşti)

Grup înfiinţat de Sorin Chifiriuc, din care făceau parte: Marty Popescu, Bogdan Stănescu, Radu Mihai Răsucanu.

La festivalul rock din 1981 primeşte premiu pentru concepţia rock a operei Prefaţa (pe versurile lui Tudor Arghezi) care va fi editată şi pe albumul de Electrecord.

Entuziaştii (Bucureşti)

Trupă apărută în 1963 în Bucureşti. Prima formulă a formaţie a cuprins cinci colegi de clasă de la Şcoala Centrală. Printre componenţii îi găsim, de-a lungul timpului, pe Şerban Ciurea, Radu Tănase, Dimitrie Cădere, Emil Siara, Şerban Ciurea, Franky Marian, Dan Slăvescu, Alexandru Cazaban, Costin Dobrin, Mihai Ivanovici, aproape toţi emigrând în Occident în anii `70.

Discografie: Entuziaştii (1965); Entuziaştii II (1968).

Evolutiv (Focşani)

Creată în 1973 sub numele de OZN, schimbat ulterior în IZN, iar din 1984 în Evolutiv. Componenţă: Puiu Şiru, Neonilă Băjenaru, Toni Iankevici, Viorel Iepureanu, Mircea Iankevici,, Marcel Ghinea, George Bălan. Chiar dacă a rezistat ani buni, formaţia nu are anvergura celorlalte din epocă, specialiştii considerând că alăturarea ei cu Celelalte Cuvinte pe volumul VIII al seriei Formaţii rock, nu a fost cea mai fericită alegere.

Experimental Q (Bucureşti)

O primă piesă îi apare 1975, în primul volum din seria Formaţii rock scos la Electrecord, în componenţa: Eugen Tunaru, Valentin Farcaş, Nicolae Bucaciuc, Nicolae Delioran, Gheorghe Marcovici. La festivalul din 1979, organizat de Club A, câştigă premiul pentru compoziţie originală cu piesa Marş funebru la moartea unui astronaut.

Grupul original s-a dizolvat când membrii componenţei iniţiale au primit repartiţii, odată cu absolvirea Conservatorului. (Nicolae Bucaciuc şi Puiu Delioran, primind repartiţii la Braşov se implică în activitatea trupei Grup 74, unde activa şi tânărul, pe atunci, Andi Ordean).

Reînfiinţată (Valentin Fărcaş, Ion Gherman, Torino Tudorache, Marius Marchiş, Cornel Arion, Majo Zoltan) participă, sub acelaşi nume, la festivalul rock organizat de din Club A, în 1981.

Grup 2005 (Drobeta Turnu Severin)

O formaţie ce cântă o muzică la confluenţa rock-ului progresist cu jazz-ul. Jumătatea de LP din 1981 o datorează talentului a doi muzicieni: compozitorului Doru Tufiş şi textierei Roxana Popescu. Componenţa din 1981: Doru Tufiş, Victor Turkl, Gheorghe Aliniti, Vasiel Liscovici.

FFN (Acronim pentru Formaţia fără nume)

Formaţie care s-a bucurat de succes în anii `70-`80`, imprimând trei LP-uri (ceea ce reprezintă o performanţă pentru muzica românească) şi două single-uri. S-a înfiinţat în 1971, la Club A, în componenţa: Cristi Madolciu (ex Sfera), Florin Dumitru (ex Modern Grup, Phoenix, Mondial), Doru Donciu (ex Coral), Gabi Litvin (ex Mondial), Sorin Olaru, Radu Stoica, Şerban Bolintineanu. Ultimii doi pleacă imediat după înfiinţare, grupul activând în cinci, neschimbat, până în 1978.

Discografie: Chemare/ Îndemn (1974) – single, 10 paşi (1975), Zi cu zi (1977), Noi/ Primăvara 1979 – single, Un joc (1982).

Holograf (Bucureşti)

Una dintre cele mai longevive formaţii din România, alături de Iris. Înfiinţată în 1978 de cinci studenţi: Mihai Pocorschi, Eugen Sonia, Boris Petrof, Cristian Lesciuc, Ştefan Rădulescu. În anul următor sunt cooptaţi alţi doi membri, Edi Potroşel şi Tino Furtună (care sunt şi astăzi în componenţa formaţiei).

Câştigă Premiu pentru concepţie muzicală la festivalul rock din 1981, iar pentru o scurtă perioadă activează la Piteşti.

Cu unele modificări de componenţă, pleacă Cornel Stănescu, Ştefan Rădescu şi Eugen Sonia, sosesc Sorin Ciobanu, Nikos Temistocle, Gabriel Cotabiţă, lansează în forţă, în 1983, albumul de debut, Holograf I, care este considerat unul dintre cele mai reuşite dintre albumele apărute înainte de 1989.

În 1985 formaţiei i se oferă şansa de a cânta în afara graniţelor. Cum Gabriel Cotabiţă nu primeşte viză, alege să se retragă de la Holograf. Apar nume noi în trupă (Dan Bitman devenind între timp sinonim cu Holograful) şi se lansează un nou album Holograf 2 (1987). Odată cu cooptarea lui Iulian Vrabele, în 1987 se cristalizează o formulă care va rămâne neschimbată mulţi ani. Urmează o perioadă extrem de fastă cu turnee, festivaluri, apariţii Tv. Cel de-al treilea album Holograf III s-a vândut în 200.000 copii devenind probabil cel mai mare succes al anilor `80.

Iris (Bucureşti)

Formaţia s-a format în 1976 ca trio – Nuţu Olteanu, Emil Lechinţeanu, Nelu Dumitrescu. Primul concert a avut loc un an mai târziu, în vara lui 1977, la Sala Polivalentă din Bucureşti, iar prima modificare de componenţă în 1978, când Emil Lechinţeanu emigrează, fiind înlocuit cu Sorin Chifiriuc.

Prima apariţie discografică este pe un album colectiv, cu piesa Corabia cu pânze,(Sorin Chifiriuc – vocal). Marele succes al trupei vine odată cu cooptarea solistului vocal Cristian Minculescu (1980) şi imprimarea primului lor album, Iris I, în 1984, în componenţa: Cristi Minculescu, Florin Ochescu, Nuţu Olteanu, Nelu Dumitrescu.

În 1986 Nuţu Olteanu pleacă la Holograf, iar locul lui este luat de Mihai Alexandru. Un an mai târziu se lansează cel de-al doilea album Iris II.Dar, la 19 aprilie 1988, din cauza unui reportaj făcut după un spectacol susţinut la Miercurea Ciuc, formaţia este suspendată de cenzură.

Kripton (Bucureşti)

Formaţie de rock (new wave) înfiinţată în 1982 de Eugen Mihăescu, Gabi Golescu, Mihai Rotaru şi George Lungu.

Prima apariţie discografică are loc pe volumul 7 din Formaţii rock (1982), cea de-a doua în 1985 cu albumul 30 de minute. Între timp componenţa trupei suferise modificări, fiind cooptaţi, alături de Eugen Mihăescu, Dragoş Docan, Cristi Sandu şi Niky Dinescu.

Cel de-al treilea album Krypron apare în 1988, sub numele Fără teamă şi este înregistrat în componenţa: Manuel Savu, Dragoş Docan, Răzvan Lupu, Vali Stoian, Gabi Nicolau. Eugen Mihăescu, fondatorul formaţiei, plecase la studii în Germania.

Metropol (Oradea)

Este una dintre puţinele formaţii care până în 1988 (anul când au părăsit ţara) a reuşit să imprime patru albume, număr foarte mare, în condiţii în care trupe bune n-au nici măcar un LP.

Formaţie înfiinţată la sfârşitul anilor `60 la Oradea de Tibor Vajda, Csaba Elekes, Attila Viranyi şi Sergiu Cornea (înlocuit la scurt timp după debut cu Bela Raduly). În 1968 au primul concert. Dacă în primii ani cântă cover-uri la balurile organizate la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, începând cu 1970 încep să-şi interpreteze propriile compoziţii. Sunt invitaţi să înregistreze emisiuni la Radio şi Tv, obţinând, în 1971, premiul U.T.C. la Festivalul muzical în limba maghiară Siculus de la Odorheiul Secuiesc (unde va mai lua premii şi în 1972 şi 1973). Aşa îi apar şi primele piese pe disc, în compilaţia Siculus `72.

Sunt premiaţi şi la Festivalul Artei Studenţeşti de la Iaşi din 1972.

În 1973 are loc o modificare de componenţă: Vajda şi Elekes fiind înlocuiţi cu Andras Orban şi Laszlo Trifan, membrii formaţiei devenind protagoniştii unui „musical” rock la Teatrul de Stat din Oradea. Începând cu 1974 sunt din ce în ce mai prezenţi pe scenele din Bucureşti (Sala Palatului, Club A). Acum îi apare şi primul material discografic Metropol, cel de-al doilea în 1978, sub titlul Egig erhetne az enek/ Sunetul în zbor, în componenţa: Orban Andras, Trifan Laszlo, Raduly Bela, Viranyi Attila, Elena Abagiu (voce), cel de-al treilea, Metropol 3(în 1981) şi ultimul Din nou împreună (1986). Între 1980 şi 1986 prin trupă mai trec: Alexandru Bica, Marius „Bubu” Luca, Ildiko Fogarasi-Iordănescu, Zoltan Stier şi Attila Weinberger.

Mondial (Bucureşti)

Formaţie înfiinţată în 1966 de studentul la Politehnică, Iuliu Merca, alături de Mihai Constantinescu, Dan Panaitescu, Horia Bădău, Gabriel Drăgan, Dragoş Vasiliu, Florin Dumitru.

O primă apariţie discografică o constituie un single din 1969 compus din piesele: Romanţă fără ecou/ Primăvara/ De va veni la tine vântul/ atât de fragedă, pe versurile poeţilor: Ion Minulescu, George Topârceanu, Octavian Goga şi Mihai Eminescu.

Componenţa a fost extrem de variabilă în perioada 1966-1979, printre membrii ei regăsindu-se: Radu Stoica, Gabriel Drăgan, Gabriel Litvin, Dragoş Vasiliu, Mircea Drăgan, Filip Merca, Florin Dumitru, Iuliu Merca, Nicolae Enache, Puiu Haţeganu, Romeo Vanica, Mihai Cernea şa. Poate fi considerată chiar o matrice pentru muzicienii epocii, mulţi dintre cei care la un moment dat al carierei lor au activat la Mondial, ajungând apoi la formaţii de mare succes: Sincron, Romanticii, FFN, Semnal M.

După turneul de 45 de zile din U.R.S.S. desfăşurat în 1970, au loc noi modificări la nivelul componenţei, Gabriel Litvin părăsind formaţia pentru a înfiinţa FFN (Formaţia fără nume). Cu toate acestea trupa este din ce în ce mai cunoscută şi mai apreciată, înregistrând albumul Codrul şi romanţa inimii (1971) – care va fi inclus într-un top al vânzărilor din Europa de Est, dar şi piese pe compilaţii cu muzică europeană (două discuri editate în Germania).

Au loc noi „remanieri”, în 1973 formaţia Mondial fiind compusă din Mihai Cernea, Nicolae Enache, Filip Merca şi Iuliu Merca. Dacă Mircea Drăgan plecase pentru a înfiinţa Romanticii, Mişu Cernea va pleca la Sfinx, (1973), iar Nicu Barbu la Roşu şi Negru(1976). În locul lor sunt cooptaţi Idu Barbu şi Doru Tufiş.

Formaţia se va desfiinţa în 1976 când Filip Merca emigrează în S.U.A., membrii ei rămânând activi la alte formaţii.

Olympic 64 (Bucureşti)

Formaţie creată în 1964, a cărei singură apariţie discografică o constituie un single din acelaşi an, cu doar două piese Cîntic de haiduc şi Ziua bradului de noapte (în componenţa: Dimitrie Inglessis, Mircea Marian, Dan Dimitriu, Alexandru Preda, Costin Petrescu, Dorin Liviu Zaharia). Cu toate acestea este una dintre cele cunoscute, Doru Liviu Zaharia (vocalul) impunându-se în conştiinţa cunoscătorilor, ca unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni ai vremii, realizând, alături de Dan Andrei Aldea, coloanele sonore ale filmelor: Nunta de piatră, Duhul aurului, Filip cel Bun.

Opus 1.61 (Bucureşti)

Formaţia Clubului A compusă din Cristi Ciosu, Iulian Racu,(1979)

Phoenix (cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix)

Purtând iniţial numele Sfinţii, formaţia s-a constituit în 1962 la Timişoara, în jurul lui Nicu Covaci. Din formaţie au făcut parte: Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Mani Neuman, Mircea Baniciu, Florin (Moni) Bordeianu, Gűnther Reininger, Kamocsa (Kamo) Béla, Costin Petrescu ş.a.

În primii ani cântă într-un club muncitoresc, câştigând în 1968 „Marele premiu” al festivalului naţional studenţesc.

În 1971 are loc o schimbare de stil, formaţia optând pentru „o sinteză organică şi convingătoare a muzicii străvechi, de datini şi ritualuri precreştine cu groov-urile şi instrumentaţiile moderne tipice muzicii rock”.

Autorităţile nu rămân indiferente faţă de stilul şi amploarea fenomenului Phoenix, cenzurând întreaga activitate a formaţiei, confiscând manuscrisului operei rock Meşterul Manole. Cu toate acestea, „ceea ce a rămas a fost încă îndeajuns de calitativ şi totodată incendiar, încât să creeze o adevărată noua mişcare în muzică”.

După trei albume cu un succes imens de public (Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier şi Cantafabule – vândut în 500.000 exemplare), în 1974 are loc un concert gigant la Sarmisegetuza Dacia, filmat de televiziunea română, dar care cenzura a interzis să fie difuzat.

După o serie de interogatorii la poliţiei, Nicu Covaci renunţă la cetăţenia română şi, în 1976, pleacă în Olanda stabilindu-se la Amsterdam. Un an mai târziu se întoarce pentru a-i lua şi pe colegii săi. Astfel că, în noaptea de 2 iunie 1977, camionul în care membrii formaţiei erau ascunşi în boxe părăseşte ţara, prin vama de la Porţile de Fier. Despre acest moment, Nicu Covaci avea să povestească cum vigilenţa grănicerilor iugoslavi a fost adormită cu bani şi discuri cu muzică.

Stabilită în Germania, formaţia are un succes efemer, ajungând la dizolvare. Se va reuni după 1989, cântând şi în prezent.

Discografie:1968 Vremuri, 1969 Floarea stîncilor, 1972 Cei ce ne-au dat nume, 1973 Meşterul Manole, 1974 Mugur de fluier, 1975 Cantafabule.

Post Scriptum (Timişoara)

Formaţie de pop/ rock cu influenţe jazz care a activat la începutul anilor `80. Lansarea la Bucureşti are loc în 1981, la a IV-a ediţie a Festivalului Clubului A. Primul LP al formaţiei apare în 1981 şi îi poartă numele, fiind scos în componenţa: Doru Apreotesei, Mircea Marcovici, Mihai Farcaş, Tiberiu Ladner, Toni Kuhn, Emil Zoltan.

În scurta lor activitate participă la Festivalul de jazz de la Sibiu (1981), dar apar şi la Tv, acompaniind solişti de muzică uşoară sau în emisiunea Portativul fulgilor de nea.

În 1982 Doru Apeutesei pleacă la Sfinx.

Progresiv TM

Formaţie de muzică rock din Timişoara, înfiinţată în octombrie 1972. Iniţial s-a numit Clasic XX. În formula originală îi regăsim pe Harry Coradini (Harald Kobl), Ladislau Herdina, Zoltan Kovacs, Helmuth Moszbrucker. Ştefan Pentek. Ca şi celelalte formaţii din epocă, şi Progresiv TM s-a implicat în domeniul teatral, punând în scenă spectacolul pop „Acest pământ”, la Teatrul Maghiar din Timişoara. În 1975 are loc o modificare a componenţei, fiind incluşi în formaţie: Ilie Stepan, Mihai Farcaş şi Gheorghe Torz. În acelaşi an apare şi primul LP intitulat Dreptul de a visa. Un an mai târziu, doi dintre membrii săi, Coradini şi Herdina părăsesc formaţia alcătuind o nouă trupă: Roşu şi Negru, pentru ca în 1979, după apariţia discului Puterea muzicii, formaţia să se destrame. Grupul este reînfiinţat de Herdina, prin trupă perindându-se numeroşi artişti, care vor face parte din alte formaţii celebre în epocă.

Pro Musica (Timişoara)

Formaţie considerată ca aparţinând zonei blues a rock-ului clasic din anii `70. Se simt elementul etno în muzica lor, dar şi izvoare comune cu Pheonix.

Înfiinţată în 1973, Pro Musica a existat pe scena muzicii româneşti până în 1993, printre membrii ei aflându-se de-a lungul existenţei sale: Ilie Stepan, Mircea Stratan, Mario Florescu, Tiberiu Baku, Dieter Krauser, Nicolae Krakowski, Erwin Ţarfulea, Zoltan Homok ş.a.

În 1986, când formaţia primeşte o jumătate de LP din volumul 9 al ciclului „Formaţii rock”, doar Ilie Stepan mai rămăsese din vechea componenţă. Acestuia i se alăturaseră: Vasile Dolga, Grigore Hariga, Ionel Tarnoczi, Richard Schoring, Anton Furtună.

Un prim album integral Pro Musica apare în 1988, sub titlul Rockul baroc, iar cel de-al doilea, şi ultimul însă, un an mai târziu.

Redivivus (Craiova)

Formaţie creată în 1975 de Gabriel Cotabiţă, avându-i în componenţă pe: Gelu Morar, Iliuţă Dumitru, Costel Ghermanschi, Relu Ajorca. Primul lor „concert” are loc în acelaşi an la Braşov, la Casa de Cultură a Studenţilor. Anul următor participă la Festivalul Artei Studenţeşti din Galaţi, Gabriel Cotabiţă fiind premiat pentru cel mai bun solist vocal, pentru ca începând din 1977 să fie solicitaţi să participe la înregistrări la radio şi televiziune.

Prin formaţie au mai trecut: Erwin Surin, Aurel Bitulescu, Nichi Temistocle, Doru Ohota, Valentin Vătuiu, Mihai Drăgoescu.

Sfârşitul trupei survine în momentul în care n-a mai putut fi considerată o trupă studenţească, nemaifiind acceptată la festivaluri, iar concertele devenind din ce în ce mai puţine.

Roşu şi Negru (Bucureşti)

Formaţie creată în 1963, al cărei prim disc, care-i poartă numele, deşi e un single cu trei piese (Leopardul/ Cântecul pădurii/ Cadrane), rămâne unul dintre cele mai bune albume ale genului rock. Prezenţa şi talentul lui Nancy Brandes (plecat ulterior definitiv în Israel) se simte în toate cele trei piese.

Compoziţia a fost fluctuantă, de-a lungul existenţei formaţiei: Ovidiu Lipan, Florin Ochescu, Dan Bădulescu, Nicky Dorobanțu, Mihai Muncioiu, Nicolae Enache, Puiu Brec, ş.a., cu Mirabela Dauer, Dan Mutaşcu şi Anda Călugăreanu ca vocali în perioada bucureşteană.

La prima ediţie a Festivalului Club A din 1969, câştigă Marele Premiu pentru concepţie muzicală, orgă (Nancy Brandes) şi solist vocal (Liviu Tudan).

O bună perioadă de timp, formaţia a activat pe două paliere, cu un stil mai pop şi versuri accesibile la radio şi televiziune (pentru a se putea întreţine financiar) şi în concerte interpretând un rock progresiv.

În 1976 are loc o „fuziune” cu Progresiv TM, în această formulă înregistrându-se albumul Puterea muzicii. Doi ani mai târziu, Roşu şi Negru devine trio: Liviu Tudan, Florin Ochescu, Dorel Vintilă-Zaharia. După mai multe schimbări de formulă, Liviu Tudan fiind constanta perioadei, în 1981 înregistrează LP-ul Pseudofabula, în 1985 Culori, iar în 1988 Semnul tău.

Sunt din ce în ce mai cunoscuţi, mai ales datorită apariţiilor la Tv şi participării la diverse festivaluri, dar cu toate astea, în 1988 trupa se sparge: Adrian Ordean pleacă la Compact, Valentin Stoian la Krypton, Dorel Vintilă Zaharia emigrează în Suedia, iar Cornel Cristei se angajează ca dirijor al orchestrei teatrului din Oradea.

Sfinx (Bucureşti)

Formaţie de rock progresiv creată în Bucureşti în 1963 de liceenii Octav Zemlika, Bibi Ionescu şi Cristian Valica. Până în 1984, când începe declinul formaţiei, au loc modificări repetate de componenţă, prin trupă trecând: Idu Barbu, Silviu Hera, Petre Iordache, Sergiu Zagardan, Toni Niculescu,Marian Toroimac, Dan Bădulescu, Mihai Cernea, Nicolae Enache, Sorin Chifiriuc, Edwin Surin, Doru Apreotesei şi Dan Andrei Aldea.

Debutul a avut loc la casa de cultură „1 Mai”, formaţia cântând la casele de cultură, la seratele studenţeşti sau pe litoral (Mamaia şi Eforie Sud). Devin cunoscuţi în 1966, ca urmare a participării la emisiunea concurs “Micro – rama TV”, când formaţia ajunge până în semifinală, dar consacrarea are loc un an mai târziu, după cooptarea tânărului de numai 17 ani, la acea dată, Dan Andrei Aldea.

Alături de compoziţii proprii, trupa cânta în cluburile bucureştene cover-uri Hendrix, Ten Years After, Doors, Velvet Underground.

Urmează o diversificare a activităţii muzicale, Dan Andrei Aldea compunând, alături de Dorin Liviu Zaharia (solistul formaţiei Olympic` 64), muzica pentru filmul Nunta de piatră al debutanţilor, pe atunci, Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Urmează apoi o lungă perioadă de colaborare cu Teatrul Bulandra în cadrul unor spectacole de muzică şi poezie, dar şi prin compunerea coloanei sonore pentru piesele “A 12-a noapte” si “Elisabeta I” de Shakespeare şi “Noile suferinţe ale tânărului W.” de Goethe.

Din anul 1975, Sfinx începe colaborarea cu Dida Drăgan, participând la festivaluri (Berlin, Sopot) şi având turnee în Germania Democrată şi U.R.S.S.

Şi cum succesul nu vine de fiecare dată singur, formaţiei Sfinx i-a adus ca „bonus” o mai mare atenţie din partea cenzurii, care avea să interzică înregistrarea marelui proiect al formaţiei, opera rock Zamolxe inspirată din miturile arhaice româneşti. Abia în 1979, după trei ani de la prima reprezentaţie, Electracord editează un album cu fragmente din poemul Zamolxe.

Ochiului vigilent al cenzurii avea însă să-i scape single-ul Zece arici înamoraţi/ Noi nu ne temem, înregistrat la Electrecord, care parodia Festivalul Cântarea României şi Cenaclul Flacăra. Materialul discografic va fi însă retras de pe piaţă însă la doar câteva zile de la apariţie.

În urma unui turneu în Belgia, Dan Andrei Aldea alege calea exilului, solicitând azil politic în Germania, unde s-a dedicat muzicii de studio.

A existat şi o perioadă post-Aldea a Sfinx-ului, cu un nou LP scos în 1984, în care se simte amprenta lui Sorin Chifiriuc. După plecarea acestuia din urmă din trupă, Sfinx a mai colaborat cu Florin Ochescu, Mircea Romcescu, Paul Csucsi, Adrian Ordean, Doru Căplescu, Cristian Rus, Laurenţiu Cazan, Elena Perianu, Crina Mardare, Zoe Alecu şi mulţi alţii.

Discografie: Lume albă (1975), Zamolxe (1978), Sfinx (1984; mini-discuri: Şir de cocori (1974), Coborâse primăvara – Ziua ta – Fiii soarelui – Peste vârfuri (1974), din nou acsă – Zmeul – Fetele albine (1980), Focuri vii (single, 1980)

Stereo (Sibiu)

Formaţia nu a avut o existenţă îndelungată, dar este cea care l-a impus în lumea rock-ului pe Adi Ordean. A fost inclusă pe primul volum al compilaţiei Formaţii de muzică pop cu piesa Copii ai vieţii. Componenţă: Adrian Ordean, Adrian Orlea, Kurt Vass, Ioan Opriţă.

Timpuri Noi (Bucureşti)

Debutează în forţă, cu un stil nou, alternativ, cu elemente avangardiste într-o zonă culturală rock puternic legată de anii `60-`70, în componenţa: Adrian Pleşca, Răzvan Moldovean,Dan Iliescu, Radu Cartianu.

De la înfiinţare şi până la începutul anilor `90, formaţia Timpuri Noi a fost o veritabilă trupă underground, mai ales datorită versurilor şi subiectelor abordate, considerate subsersive de regim. Erau interzişi la radoi, la Tv, dar şi în unele cluburi, care se temeau de riscul de a fi închise.

Transfer (Iaşi)

O trupă mai mult axată pe jazz decât pe rock. Componenţă: Laurenţiu Ulnici, Eugen Amarandei, Romeo Tabeică, Ion Leonte, Marcel Maxim, Bogdan Mihai, Valeriu Pavel, Stelian Andronic.

Voltaj (Bucureşti)

Formaţie creată în 1982 de chitaristul Adrian Ilie şi Cristi Minculescu (ambii veniţi de la Iris) şi completată cu Nikki Dinescu şi Dan Cimpoieru. Primul lor concert are loc la casa de cultură Mihai Eminescu din Bucureşti. Despre această perioadă, Adrian Ilie povesteşte că au fost şantajaţi să intre în Cenaclul Flacăra (el având depuse actele pentru a pleca în S.U.A). Au loc numeroase schimbări de componenţă, ceea ce a dus la sfârşitul primei perioade Voltaj.

Revigorarea trupei are loc în 1986, în formula: Cristi Ilie, Amedeo Bolohoi, Dan Mateescu, Doru Istudor, Adrian Ilie. După retragerea lui Adrian Ilie, trupa începe să bată la uşile studiourilor de înregistrări, dar este refuzată. Au noroc de Silviu Chiriuc care, cumpărându-şi un banc de înregistrări, se oferă să-i ajute să înregistreze şase piese. Toate piesele vor fi difuzate la radio (prezentate ca imprimări radio) şi vor intra în Top „Săptămâna”.

Lucrurile sunt însă pe departe de a se linişti. În 1988 are loc o scindare a formaţiei care dintr-o dată se transformă în trei formaţii, toate cântând pe litoral: Voltaj 88 (Bogdan Cristea, Eugen Sălceanu, Doru Bobeică, Manuel Savu, Florin Ionescu), Voltaj (Doru Istudor, Cristi Marinescu, Cristi Ioniţă, Lenţi Cristea) – ajutată de cei de la Iris care erau suspendaţi în acea perioadă, Voltaj (de fapt formaţia Quartz, căreia i se schimbase numele, pentru a atrage publicul).

Muzica folk

Alături de rock, la începutul deceniului `7 începe şi ascensiunea muzicii folk.

Alexandru Andrieş

Debutează în 1974 la Club A, participă la Festivalul de iazz&rock de la Braşov din 1979, alături de formaţia Basorelief.

Discografie: 1984 – Interioare; 1985 – Interiors (varianta în engleză a albumului din 1984); 1986 – Country and Western Greatest Hits III; 1987 – Rock`n`Roll; 1988 – Despre distanţe; 1989 – Trei oglinzi.

În luna ianuarie 1990 apare poate cel mai cunoscut disc al lui Alexandru Andrieş, cu piese scrise între 1976 şi 1982 dar care n-au putut fi incluse pe albumele anterioare din cauza versurilor „subversive”. Despre ele autorul mărturisea „n-au fost difuzate până în prezent, nici la radio, nici la televiziune, nici pe disc n-au putut să apară. Eu însă le-am cântat – la început aşa, la câţiva prieteni – să văd care le e părerea, apoi mai des sau mai rar, în concerte. (…) Cel mai des le-au auzit cei de la Club A”.

Discul s-a făcut cu înregistrări vechi, nu de studio, care îi dă un aer de naturaleţe şi de autenticitate. De exemplu, Blues-ul Generalului Pacepa e o piesă compusă în 1978 şi înregistrată la Festivalul de Jazz de la Sibiu, Blues paranoic, Bluesul magazinului, Nouă meşteri mari, cu Vasile zece au fost înregistrate în concert la Timişoara undeva în 1985 sau 1986, Am pneumonie, Mă doare măseaua, Ce oraş frumos, Mie mi-a somn, Am întrebat un miliţian au fost cântate într-un concert la Costineşti.

Marcela Saftiuc

În timpul studenţiei de la Cluj, participă la o audiţie la Casa de cultură, unde Teo Peter, încântat de vocea ei o promovează. Este inclusă în programul artistic al judeţului, „Dialog la distanţă” şi începe să apară în spectacole. Este invitată la Bucureşti să participe la concertele din Club A, alături de nume consacrate la acel moment. Câştigă. Peste ani rămâne întrebarea: succesul s-a datorat imensului ei talent sau pentru că era prima voce feminină care se implicase în muzica folk?.

În anii `70, lansează un disc cu doar trei piese: Fii lacrimilor tale (preluare folclor), Vânt de seară (versuri proprii), Trăim atâta vreme (versuri Nicolae Labiş). Apoi şi pe al doilea. Este invitată să cânte la Cenaclul Flacăra. Are un conflict cu Adrian Păunescu care îi reproşează că a scos albumul fără să-l consulte. Refuză să mai participe la spectacolele Cenaclului. Doi ani mai târziu la C.C. al U.T.C. se discută „situaţia” Marcelei Saftiuc şi i se cere să se întoarcă la Cenaclu. Acceptă cu condiţia să nu i se dea texte impuse. Şi U.T.C.-ul acceptă cererea ei. Cu toate acestea, în 1981 părăseşte ţara, cu contract, pentru a preda la Universitatea din Lyon.

De departe cea mai cunoscută piesă a ei rămâne Fii lacrimilor tale, singurul cântec bisericesc care a fost difuzat la radio înainte de 1989.

Mircea Baniciu

La începutul anilor `70 cânta prin cluburile din Timişoara. Este văzut de Nicu Covaci care îl cooptează în Phoenix, unde debutează în 1971. Cântă alături de aceştia până în 1977, când membrii trupei fug din ţară. Deşi făcuse parte din unul dintre cele mai în vogă grupuri rock ale perioadei, Mircea Baniciu alege o carieră solo, în folk, scoţând în 1980 single-ul Călătorie/ Hanul ulciorului nesecat/ Hai la joc/ Dacă ai ghici. Albumul Tristeţi provinciale a apărut fără titlu pentru că regimul credea că cetăţenii României socialiste nu aveau motive să fie trişti. Până în 1989 mai apar încă două albume: Ploaia şi Secunda 1.

Mircea Florian (cunoscut şi sub numele de Florian din Transilvania)

A început să cânte folk în anii `70, trecând mai târziu la muzica electronică şi cea expermentală. A fost lider al formaţiei Ceata Melopoică, unde a cântat alături de Sorin Chifiriuc, Andrei Oişteanu, Alexandru Beno, Dorin Liviu Zaharia ş.a.

În 1975 lansează single-ul Pădure liniştită, La Făgădăul de piatră/ Cu pleoapa de argint, iar un an mai târziu albumul Tainicul vârtej.

Mircea Vintilă

Debutează ca folkist la primul festival studenţesc folk din 1971. Cântă alături de Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu în clubul 303, la clubul Universitas sau la Casa de cultură a Studenţilor, dar şi la Cenaclul Flacăra. La cea de-a doua ediţie a festivalului „Primăvara baladelor” câştigă marele premiu.

În 1974 lansează single-ul Mielul/ Pământul deocamdată, iar în 1975 single-ul Hanul lui Manuc/ Bade Ion. Primul LP îi apare în 1976, sub titlul Crezul meu (multe dintre piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea), cel de-al doilea în 1982, Peripeţii noi, iar în 1986 un album eponim (titlul original Se retrage la Vatra Luminoasă, nu a fost acceptat de cenzură).

Nicu Alifantis 

Debutează scenic în 1973, doi ani mai târziu fiind angajat la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. În 1976 la Electrecord îi apare primul single, Cântec de noapte, iar în 1979 primul albumul După melci, construit în manieră „simfonică” pe versurile poetului Ion Barbu. La realizarea albumului au contribuit artişti valoroşi ai perioadei: Costin Petrescu (Phoenix), Nicolae Enache (Sfinx), Sorin Minghiat ş.a.

Face parte din Cenaclul Flacăra, melodiile lui fiind incluse pe compilaţiile Electrecors, Folk 1 li 2 apărute în 1977 şi 1978.

Valeriu Sterian

În clasa a XII-a este exmatriculat pentru două săptămâni din liceu, pentru că a cântat Beatles în cadrul unui festival-concurs, iar tatăl său este chemat la Securitate pentru a da explicaţii. În 1972 părăseşte Buzăul natal, fiind admis la Facultatea de Psihologie din Bucureşti. Formaţia sa din copilărie (Copii florilor) se destramă, iar Vali Sterian şi Carmen Marin formează grupul folk Vali şi Carmen. În martie 1973, cei doi participă la prima ediţie a festivalului „Primăvara Baladelor”. Câştigă premiul de compoziţie pentru piesa Nopţi, care ulterior va fi cenzurată. La sfârşitul anului, Carmen Marin se retrage fiind înlocuit cu Carmen Cula, fostă basistă a grupului Catena. Împreună au concerte în cluburi studenţeşti şi apar la televizor. Duetul nu are o viaţă lungă, aşa că, începând din 1975 Vali Sterian cântă singur, participând la popularizarea Cenaclului Flacăra, în care fusese inclus. Părăseşte cenaclul la începutul anilor `80, nemulţumiţi de turnura pe care o luase, de la spectacole underground la o mişcare populistă.

Din această perioadă rămân două piese pe un single intitulat Muzică folk (1975) şi celebra Amintire cu haiduci, cuprinsă pe o culegere folk din 1978.

Primul LP Vali Sterian este datat 1979 şi poartă numele Antirăzboinica, fiind făcut în colaborare cu Nicolae Enache şi Dan Andrei Aldea de la Phoenix. Coperta iniţială a discului a fost respinsă de cenzură. În acelaşi an fondează Compania de Sunet, alături de Iulian Constantinescu, Bebe Teodorescu, Gabi Vulpe, cu care va concerta sub numele de Vali Sterian şi Compania de Sunet, atât în ţară, cât şi în Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S., Polonia etc.

Un prim album, alături de band apare în 1982 sub numele Veac XX. Chiar dacă este consacrat ca folkist, va cânta însă (la jumătatea anilor `80) şi un prog-rock. Este o perioadă cu multe concerte, alături de Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă, Doru Stănculescu, dar şi prezenţe la festivaluri alături de Roşu şi Negru, Iris, Holograf, Voltaj, Compact, în timp ce vara cântă pe litoral, la restaurantul „Bucureşti” din Mamaia.

Multe din piesele scrise de Valeriu Sterian sunt pline de trimiteri fine, insidioase la situaţia politică din România, pe care cenzura nu a putut să le interzică.

http://www.formula-as.ro/1999/360/lumea-romaneasca-24/sfinx-experience-538

http://bucurel.wordpress.com/2007/10/14/biografie-sfinx/

http://www.transsylvania-phoenix.de/ro/band.html

http://www.carteadenisip.ro/articole/articol-festivalurile-club-a/id-1617.html

http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=5

http://www.muzicisifaze.com

http://www.carteadenisip.ro/articole/articol-festivalurile-club-a/id-1617.html

http://www.holograf.ro/

http://www.scribd.com/doc/43435399/Grupuri-Si-Formatii-Muzicale

http://thegig.ro/2011/01/a-fost-odata%E2%80%A6-cornel-chiriac-sideral-olympic-64-sincron-mondial-sfinx-ceata-melopoica/

www.wikipedia.ro

Acest „dicţionar” a fost făcut pe baza „amintirilor” celor care au contribuit la realizarea expoziţiei. Nu este exhaustiv şi poate că nu oferă cele mai „corecte” definiţii. Poate fi completat şi corectat. Aşadar… vă aşteptăm!

„Adidaşi” de porc: partea inferioară a piciorului de porc (copita), unul dintre puţinele produse din „carne” care se găsea în galantarele alimentarelor.
Alifie chinezească: alifia mentolată, cu miros înţepător, de provenienţă chinezească, care se vindea într-o cutiuţă rotundă, de culoare roşie, folosită în special pentru desfundatul nasului.
Alimentara: unităţile de desfacere a produselor alimentare. Din cauza penuriei, apăruse un banc: Care este cel mai sărac arab din România? Ali Men Tara.
Almanah: multe dintre publicaţiile citidiene, lunare sau săptămânale, scoteau la sfârşit de an câte un almanah. Aşa erau: Almanahul Scâteia, Almanahul Cinema, Almanahul Urzica, Femeia, Lumea Copiilor, Cutezătorii, Flacăra, Ştiinţă şi Tehnică. Erau aşteptate cu nerăbdare pentru că, pe lângă partea dedicată partidului şi conducătorului, oferea informaţii interesante din domenii diverse – muzică, film, artă, teatru, ştiinţă, literatură, istorie sau geografie.
Aparat foto: un obiect extrem de preţios, fiind destul de greu de obţinut. În România se găseau în special aparate foto de proveninţă sovietică (Laika, Smena etc.).
Apă caldă: raţionalizarea consumului de energie a determinat restricţionarea distribuţiei de apă caldă şi căldură. Aşa încât, apa caldă era „disponibilă” doar pentru câteva ore pe zi şi cu „programare”.
Aprozar: denumirea populară sub care erau cunoscute unităţile de desfacere a legumelor şi fructelor. În majoritatea timpului rafturile erau goale (oferta redusă / cererea mare), cu excepţia celor pe care tronau compoturile de prune.
Autobuz: clasice, cu „burduf” sau cu butelie de gaz deasupra, erau mijloace de transport esenţiale, în special pentru cei care făceau naveta de la sat la oraş, dar şi pentru muncitorii care trebuiau să ajungă la fabrici şi uzine. Numărul insuficient făcea ca, în fiecare zi, la orele de vârf să fie supraaglomerate, numărul foarte mare al călătorilor făcând ca uşile să nu se poată închide. Pentru navetişti erau cunoscute sub denumirea de RATA.
Avort. Fusese interzis în 1966, din grija guvernanţilor pentru „sporul demografic”. Avortul putea fi făcut numai în cazuri speciale şi după ce se obţineau aprobări. Avortul ilegal era pedepsit cu ani grei de închisoare. Deseori se recurgea la chiuretaje, făcute în spaţii improprii şi cu mijloace empirice, fapt ce a dus la numeroase tragedii.
Banane (portocale): fructele exotice constituiau o adevărată delicatesă şi majoritatea românilor aveau parte de ele numai la Crăciun sau la Revelion. Dispăreau imediat din magazine, indiferent de forma în care se aflau (coapte sau nu); bananele verzi erau înfăşurate în ziare şi puse pe şifonier, la copt, moment aşteptat cu sufletul la gură mai ales de către copii.
Bancuri: calea cea mai la îndemână de refulare a românilor. Circulau foarte bancuri politice (inclusiv cele care îl aveau ca subiect pe Ceauşescu), care erau spuse între prieteni, la serviciu sau acasă. Eroul principal: Bulă.
Bibelouri: obiectele din porţelan sau sticlă, produse în serie se găseau în fiecare casă, aşezate în bibliotecă, pe alte piese de mobilier sau pe televizor. Balerina, Pescarul chinez sau peştii coloraţi sunt adevărate „branduri” în acest domeniu.
Bicicleta: în condiţiile în care mersul cu maşina era un lux, bicicleta devenise un bun foarte preţios şi foarte râvnit. Existau atât bicicletele produse la fabrica de la Tohani (în anii 80 se producea Pegasul cu „coarne” înalte şi cu şa lungă), cât şi cele din URSS (faimoasa „Ucraină”).
„Bişniţari”: lipsurile de tot felul au dus, inevitabil, la apariţia speculanţilor. Cunoscuţi sub numele de „bişniţari”, la aceştia puteai găsi produsele care lipseau de pe piaţă –  de la cărţi la cafea şi de la bilete de cinema la ţigări.
Bomboane: în magazinele alimentare şi cofetării se găseau diferite sortimente de bomboane. Copiii se delectau cu CIP (bomboanele colorate cât gămălia acului), cu mentosane (bomboane mentolate), cu bomboanele rotunde cu fructe sau cacao sau cu caramelele cu lapte (care se sfărâmau în gură şi, de multe ori se mâncau cu tot cu ambalaj, care nu se putea desprinde). Nimeni nu verifica data expirării (pentru că se vindeau „vărsate”), astfel că puteai foarte uşor să-ţi spargi dinţii în ele.
Brifcor: băutura carbogazoasă, cu gust de „portocale” sau „lămâie”. Era cam singura băutură răcoritoare de pe piaţă, în fapt sifon şi îndulcitor, pus într-o sticlă de 0,25 l, cu capac de plastic.
BPT: colecţia de carte Biblioteca pentru Toţi, graţie căreia au apărut pe piaţă operele cele mai importante ale literaturii româneşti şi universale.
BT: ţigările bulgăreşti, un fel de „rudă săracă” a Kent-ului; aveau însă o putere de „convingere” (când era oferit ca „atenţie”) destul de mare.
Butelie: recipientul metalic care conţinea preţiosul gaz metan era un obiect pentru care se stătea la coadă ore în şir.
„Careu” la şcoală: acţiunea era organizată regulat, pentru a se aduce la cunoştinţa elevilor informaţii privind activitatea şcolii dar şi pentru a fii lăudaţi elevii cu merite deosebite şi, mai ales, pentru mustrarea elevilor „problemă”.
Carpaţi fără filtru: cele mai consumate ţigări autohtone; alte mărci româneşti erau Mărăşeşti, Snagov, Amiral, Top, Dacia, Bucegi etc.
Carpeta de pe perete: în foarte multe locuinţe (mai ales în zona rurală) pe peretele din sufragerie se afla carpeta cu scene inspirate din mitologie sau din poveşti. Fără îndoială, cea mai folosită, era cea cu „Răpirea din serai”.
Cartelă: bucata de carton ajunsese să fie echivalentă cu subzistenţa pentru cei mai mulţi dintre români. Produsele de strictă necesitate (alimente, combustibil), chiar şi în cantităţile insuficiente în care erau repartizate, nu puteau fi obţinute fără prezentarea cartelei.
Cartofi: în România socialistă până şi cartofii deveniseră un produs foarte greu de procurat. Un banc celebru din anii 80: Un japonez îi arată pumnul strâns soţiei. – Ghici, ce am aici? Soţia răspunde: – Un calculator? – Nu. Două calculatoare. Un român arată pumnul strâns soţiei. – Ghici, ce am aici? Soţia: Un cartof? – Nu. Doi cartofi.
Kent: ţigările americane erau monedă forte în anii 80. Oricine dorea să sensibilizeze pe oricine, putea folosi cu succes pachetul de Kent.
Cascadorii râsului: una dintre cele mai urmărite emisiuni TV; era difuzată duminică după-amiază şi, în cele câteva minute ale ei, puteau fi văzuţi clasici ai comediei (favoriţii publicului erau Stan şi Bran).
Cheia: săpun „made in Romania”.
Cicoare: plantă aromată, folosită pentru obţinerea surogatului de cafea denumit „Nechezol”.
Cine ştie câştigă?: concurs de cultură generală, organizat cu deferite ocazii şi la care participau elevii.
Clasorul cu timbre: unul dintre hobby-urile cele mai răspândite era colecţionarea timbrelor. Clasoarele erau umplute cu „serii” şi „coliţe”, din diferite domenii, româneşti sau străine (de la URSS şi China, până la Cuba, Rwanda şi Guineea Bisau).
„Coadă”: în anii 80, a sta la coadă venise o componentă esenţială a vieţii de zi cu zi. Se stătea la coadă pentru orice şi oricât. Cozile se puteau forma de la primele ore ale dimineţii; membrii unei familii puteau sta la coadă cu schimbul. O glumă care circula şi care surprinde absurditatea şi tragismul situaţiei: unei persoane i s-a făcut rău şi s-a sprijinit de un zid. Imediat, în urma lui, s-a format o coadă…
Conserve de peşte: printre singurele alimente care se găseau pe piaţă şi puteau fi cumpărate fără cartelă. Exista şi un slogan: „Nici o masă fără peşte!”
Cotele apelor Dunării: emisiune radiofonică informativă, privind evoluţia cotelor apelor Dunării. Era difuzată în fiecare zi, cu câteva minute înainte de ora 12.00, în limbile română, rusă şi franceză.
Cravata de pionier: bucata triunghiulară din pânză roşie cu margini tricolore, erau un accesoriu vestimentar obligatoriu pentru elevi. Fiecare elev primea cravata, în urma unui ceremonial care se desfăşura într-un loc încărcat de „semnificaţii” (muzeu, monument, instituţie).
„Creveţi”: importaţi din ţările „surori” din Asia (Vietnam, Coreea de Nord), aşa-numiţii „creveţi” expandabili figura printre produsele care se găseau din belşug prin magazinele alimentare.
Cu soţ/fără soţ: raţionalizarea combustibililor a impus după sine şi regula conform căreia maşinile puteau circula alternativ: într-o duminică – cele cu soţ, în următoarea – cele fără soţ.
23 august: ziua naţională era moment de aducere a „prinosului de recunoştinţă” faţă de partid şi conducător. Defilări şi momente coregrafice aveau loc în toată ţara, cele mai grandioase desfăşurându-se, evident, la Bucureşti. Elevi, studenţi, muncitori erau obligaţi să participe, să stea ore în şir în picioare, în soare, cu pancarte şi alte accesorii (cartoane colorate) în mâini, pe care trebuiau să le mişte în ritmul şi sensul indicat de „coregrafi”, pentru a creau imagini şi sloganuri.
Dero: marca autohtonă de detergent care devenise denumirea generică a detergentului.
Desene animate: unul din puţinele momente de delectare oferit de televiziune copiilor, duminica, preţ de câteva minute, puteau fi urmăriţi Tom şi Jerry, Ciocănitoarea Woody sau Cip şi Dale, alături de „autohnonele” Miaunel şi Bălănel, Mihaela sau de Lolka şi Bolka ori Iepurele şi Lupul (Nu zaieţ, nu pagadii!), „importate” din Polonia şi URSS. Emisiunea era prezentată de Viorica Bucur.
Drăgăşani: în perioada respectivă numele oraşului din Oltenia era asociat cu… tenişii din pânză, cu marginile de cauciuc, care „pocneau” în picioare după câteva purtări.
Eugenia: biscuiţii cu cremă de cacao la mijloc, foarte apreciaţi de copii şi adulţi, deopotrivă. Desigur, norocoşi erau cei care îi găseau „proaspeţi” în magazin; ceilalţi se mulţumeau să desfacă biscuiţii şi să mănânce doar crema.
Espadrile: încălţările chinezeşti, din pânză subţire, cu talpă de cauciuc. Foarte ieftini şi de proastă calitate.
Europa Liberă: postul de radio, cu sediul la Londra, a cărui ascultare constituia infracţiune sancţionată cu închisoarea. Cu toate acestea, foarte mulţi români ascultau Europa Liberă.  Un alt post de radio, de aceeaşi factură era Vocea Americii.
Fâş: alături de supraelastic erau materialele cel mai des folosite la produsele de îmbrăcăminte. Din nicio casă nu lipseau geaca şi pufoaica de fâş.
Filmele indiene şi chinezeşti: pe lângă filmele inspirate din realitatea socialistă, la televizor şi la cinema puteau fi urmărite filmele chinezeşti şi indiene (cele din urmă cu mare succes de casă). Sora 13, O floare şi doi grădinari sau Lanţul amintirilor sunt exemple elocvente.
Fraţii Petreuş: numele unor cunoscuţi cântăreţi de muzică populară din Maramureş dar şi numele care au fost date puilor vineţii, numai piele şi os, care puteau fi cumpăraţi din magazinele alimentare.
Frigider: fie că se numea Zil, Arctic sau Fram, frigiderul ajunsese mai mult o piesă de mobilier în casele românilor: odată cu nu prea aveau ce să ţină în el, iar când aveau, se întrerupea curentul.
Galoşi: încălţările din cauciuc, care se purtau iarna peste şoşonii din pâslă groasă, pentru a-i proteja de umezeală.
Generaţia „cu cheia de gât”: părinţii fiind la serviciu, în schimburi, copii trebuiau să se descurce singuri. Aşa încât, înainte sau după şcoală, în jurul blocurilor, puteau fi văzute grupuri de copii de toate vârstele, purtând cu toţii acelaşi „accesoriu”: cheia legată cu aţă la gât.
Ghiozdan cu „semnalizare”: elevii, mai ales cei din clasele primare, purtau aceste ghiozdane voluminoase (uneori prea voluminoase) pe care erau aplicate semne de circulaţie reflectorizante.
Guma de mestecat: poate că nimic nu-i încânta mai mult pe copii decât guma de mestecat şi în special cea cu surprize (provenită din afară). Cea de producţie românească (lamelă sau „ţigaretă”) era impropriu numită „gumă” pentru că se sfărâma în gură şi nu puteai nicicum să faci baloane. Cea străină (Turbo, TinTin) pe lângă gustul şi proprietăţile „elastice”, oferea şi mult râvnitele surprize.
Hârtia igienică: pare greu de crezut dar în anii 80 hârtia igienică putea fi catalogată drept produs de lux. Atunci când aveau ocazia, românii cumpărau cu zecile de suluri; de aceea, uneori, puteau fi văzuţi pe stradă oameni purtând pe umăr, câte un şir de suluri hârtie igienică.
Iaurt la borcan: iaurtul se găsea în nişte borcane cu gâtul larg, sigilate cu o folie argintie. De multe ori, se întâmpla să găseşti prin produs şi bucăţi de sticlă, rămase de la borcanele ce fuseseră reciclate.
Ierbar/insectar: elevii de gimnaziu trebuiau să realizeze, pentru orele de biologie şi zoologie, ierbare şi insectare. Primul era un fel de catalog în care se presau plante, iar celălalt era o cutie cu fund de polistiren, pe care se prindeau, cu bolduri, diferite insecte.
Îngheţată: vara românii aveau posibilitatea să se delecteze cu îngheţată: la pahar, la cornet, pe băţ. Însă specific românească era cea „la pachet” – arăta mai degrabă ca un pachet de unt şi trebuia mâncată repede, altfel riscându-se o un adevărat accident „estetic” în urma topirii.
Jucăriile chinezeşti: nu toate produsele chinezeşti erau de calitate îndoielnică. Printre cele bune se numărau şi jucăriile, motiv pentru care se găseau foarte greu şi atunci când apăreau în magazine se vindeau imediat.
Lampa de gaz: fiecare familie, de la „ţară” sau de la oraş, avea în casă măcar o lampă de gaz. Întreruperea curentului electric făca ca obiectul să fie absolut indispensabil. Nu există copil care să fi făcut şcoala în perioada anilor 80 şi care să nu-şi fi făcut temele la lumina lămpii de gaz.
Lapte „condensat”: acest produs specific anilor 80 era un fel de surogat de lapte sau mai degrabă de lapte praf – lichid, foarte dulce. Se vindea în cutii de tablă şi trebuia combinat cu apă pentru a putea fi băut.
Lumea copiilor: emisiune TV pentru copii, care în anul 1982 a înlocuit emisiunea Şoimii patriei. Se difuza duminica dimineaţa şi în cadrul ei s-au difuzat câteva filme rămase în conştiinţa copiilor (şi nu numai): Racheta Albă, Arabela, Pistruiatul sau Toate pânzele sus! se numără printre ele.
Loz în plic: pe stradă, în magazine, restaurante sau birturi se găseau lozuri. Promisiunile de câştig erau mari, posibilitatea de a câştiga ceva era foarte mică. Probabil de aceea a apărut şi expresia: Loz în plic, dai trei lei şi iei nimic.
Magazin istoric: singura publicaţie periodică de istorie. A apărut lunar, începând cu anul 1967 şi continua să fie foarte citită şi în anii 80.
Magnetofon: destul de greu de procurat, magnetofonul era un foarte apreciat, în special de către tinerii care aveau ocazia să asculte cele mai noi benzi cu muzică românească sau străină.
Meditaţie: şi atunci, ca şi acum, meditaţiile erau la mare preţ. Numai că, atunci, nu se dădeau meditaţii ca să treci clasa, ci ca să intri (prin examen) la un liceu bun sau la facultate. Dacă s-ar putea face o statistică, probabil s-ar constata că peste 90% dintre studenţii anilor 80 făcuseră meditaţii.
Milieuri (macrameuri): ca şi bibelourile, aceste obiecte textile de decor, lucrate manual, erau omniprezente în locuinţe; le găseai pe mobile şi, desigur, pe televizor.
Moş Gerilă: înlocuitorul „socialist” al lui Moş Crăciun. „Venea” tot pe 25 decembrie şi copiii îl aşteptau cu aceeaşi nerăbdare ca şi pe Moşul „clasic”.
Navetişti: cei care făceau drumul dus – întors între locuinţă şi locul de muncă (aflate în localităţi diferite). „Naveta” se făcea cu maşina (foarte rar), cu bicicleta, cu RATA sau cu alte mijloace de transport (camion acoperit sau dubă).
Nivea: crema de mâini, care se bucură de renume şi astăzi, se producea şi în România şi se vindea în cutii metalice sau din plastic, rotunde, albe cu capac albastru.
Nu te supăra frate: unul din cele mai îndrăgite jocuri pentru copii; la fel erau şi Dacii şi romanii, Bunul gospodar (Monopoly românesc), Şah chinezesc, Marocco sau Scrable.
Nylon: mătase? Bumbac? Nu! Nylonul era la putere în anii 80. De la ciorapi, până la tricouri, materialul plastic îşi găsea locul, într-o proporţie consistentă, în toate articolele vestimentare. Vara, mai ales, era „o plăcere” să le îmbraci!
Oranjada: pliculeţele cu pulbere cu gust dulce acrişor, care se amesteca cu apă pentru a se obţine un suc de „portocale”. Problema era că, după ceva timp, umezeala întărea praful şi-l transforma într-un fel de pastilă.
Orăşelul copiilor: aproape fiecare oraş avea un astfel de loc, un fel de Disneyland autohton, cu „lanţuri”, „comedii” şi „maşinuţe buşitoare”.
Pantofi Guban: un fel de Manolo Blahnik al perioade comuniste, pantofii de damă Guban erau la fel de căutaţi şi, desigur, greu de obţinut, ca orice produs de calitate.
Parfum bulgăresc: cum parfumurile de calitate, din Occident, erau scumpe şi rare, doamnele se mulţumeau şi cu parfumurile bulgăreşti, cu „aromă” dulceagă iar domnii cu after-shave-ul cu miros strident.
Păpuşile Muppets: serialul cu faimoasele păpuşi americane care a făcut „furori” şi la noi, printre copii şi adulţi.
Pepsi: pe cât de la îndemână astăzi, pe atât de greu de procurat era băutura carbogazoasă „americană” în anii 80. Şi nimeni nu îşi făcea probleme în legătură cu „efectele secundare” atât de invocate astăzi.
Pif şi Rahan: revistele cu benzi desenate franţuzeşti puteau fi cumpărate până la începutul anilor 80, de la chioşcurile de ziare. Ulterior nu s-au mai putut comanda decât prin abonament.
„Plăcile” de vinil: discurile de la Electrecord, cu muzică uşoară, populară, simfonică, rock, folk sau cu poveşti erau uşor de procurat. „La pachet” cu un disc de calitate, aveai şansa de a primi şi unul cu cântece patriotice. Mai greu de găsit erau discurile cu muzică străină.
Premii: luna iunie aducea, ca şi acum, pentru elevi, serbarea de sfârşit de an şi ceremonia de acordare a premiilor. Pentru pionieri avea o „înaltă” semnificaţie, pentru că, pe lângă premiul propriu-zis (I, II, III sau menţiune), primea una sau mai multe insigne şi trese (albastre sau galbene).
PTAP: Pregătirea Teoretică pentru Apărarea Patriei era un fel de exerciţiu „premilitar” pe care îl făceau elevii şi studenţii. PTAP-iştii aveau o uniformă albastră şi făceau pregătire teoretică şi practică (inclusiv trageri, cu alice, în poligon).
Practica agricolă. De la şcoala generală până la facultate, elevii şi studenţii erau „scoşi” la diferite munci agricole. Fie că era vorba de scos cartofii, cules porumbul sau sortat roşiile sau alte legume (depindea şi de specificul agricol al fiecărei zone). Munca nu era plătită, dar era obligatorie.
Pufuleţi : constituiau „cipsurile” (pe bază de mălai) Epocii de Aur; erau săraţi din belşug, dar tocmai praful de sare, amestecat un firimiturile de mălai, care rămânea pe fundul pungii, constituiau „delicatesa”. Varianta dulce (şi colorată) o constituiau pufarinele.
Remaiat ciorapi: penuria le determina pe doamne să dea până şi ciorapii la reparat. Astfel au apărut atelierele de remaiat ciorapii care făcea ca perechea ruptă de Adesgo să arate ca nouă.
Repartiţia: terminarea facultăţii nu era întotdeauna aşteptată cu bucurie pentru că urma… repartiţia. Astfel, în funcţie de medie dar şi de… pile, puteai să primeşti un loc de muncă la oraş sau aproape de casă, sau să fii aruncat pe cine ştie ce coclauri.
Reşoul: frigul din apartamente a făcut ca reşoul să fie un obiect aproape indispensabil din locuinţe. Cumpărat din magazin sau improvizat, reuşea, cât de cât, să suplinească lipsa căldurii.
Revistele pentru copii (Cutezătorii şi Luminiţa): chiar dacă aspectele ideologice dominau (mai ales spre sfârşitul perioadei), copiii mai găseau câte ceva cu care să se delecteze în revistele destinate lor (jocuri, benzi desenate).
Retroproiector pentru diapozitive: mai ales pentru copii, existenţa unui asemenea dispozitiv era un motiv de bucurie. Cu ajutorul acestuia, poveştile citite acasă sau la şcoală (de la „Capra cu trei iezi” la „Păcală”), prindeau, practic, viaţă.
RRR – reciclare, refolosire, recondiţionare : elevii erau obligaţi să strângă şi să se prezinte la şcoală cu sticle şi borcane goale, maculatură, plante medicinale şi alte materiale reciclabile. Pentru îndeplinirea “normei” se implicau copiii şi părinţii, deopotrivă. La un moment dat în şcoli s-a început creşterea viermilor de mătase şi fiecare elev trebuia să se prezinte cu punga cu frunze de dud, astfel toţi copacii erau pur şi simplu despuiaţi de frunze.
Salam cu soia: ca să cumperi un salam „adevărat” (ce să mai vorbim de salamul de Sibiu), trebuia să ai mare noroc sau multă… răbdare. Aşa că, românii se mulţumeau şi cu salamul cu soia. Exista şi un cântecel: “Ah! salam, salam de vară / Te-aş mânca cu tot cu sfoară / Ah! salam, salam cu soia / Te-aş mânca de luni şi până joia!”.
Săpun de casă: mai ales în zona rurală, femeile făceau săpun de producţie proprie. Amestecul de grăsime, sodă caustică şi plante aromatice avea multe calităţi (cea mai importantă – era eficient pentru spălatul rufelor).
Schimbul trei: lucrul în schimburi era la ordinea zilei în comunism. Cel mai „detestat” era schimbul trei, care începea la ora 10 seara şi se termina la ora 6 dimineaţa.
Seminţe prăjite: aşa-numitele „bomboane agricole” (seminţe de floarea-soarelui), vândute la „cornet” de către ţigănci, erau consumate cu o adevărată frenezie. Exista şi varianta mai „nobilă” – „sămânţa de dovleac” care „face bine la stomac”.
Seriale: la televizor nu se prea difuzau filme occidentale, însă cele difuzate au rămas întipărite în memoria colectivă. Aşa au fost Om bogat, om sărac, Dallas, Omul din Atlantis sau Bulevardul Paulista.
Sifon: era cea mai populară bautură carbogazoasă de pe piaţă. Aproape că nu era român (mai ales de la oraş) care să nu aibă în casă măcar un recipient de sticlă  îmbracată în plasă.
Spirt medicinal:  deşi în mod normal se foloseşte în scopuri terapeutice (ca dezinfectant), spirtul era, de fapt, cea mai folosită „marcă” de after-shave.
Stilou cu peniţă „de aur”: stilou chinezesc, care avea o peniţă subţire din metal galben, motiv pentru care spuneam că este din „aur”. Fireşte, fiecare copil îşi dorea un astfel de instrument de scris.
Sufertaş: recipientul din metal, „supraetajat”, în care muncitorii îşi aduceau hrana la serviciu – fiecare „etaj” cu felul său de mâncare.
Supraelastic: materialul „universal” folosit la articolele de îmbrăcăminte: tricouri, bluze, uniforme. Nu exista aproape nimic din ceea ce se putea cumpăra din magazin, fără un procent „consistent” de supraelastic. Vara, pe căldură, era o adevărată plăcere să porţi un tricou făcut din acest material!
Şoşoni: încălţări din pânză groasă, matlasată, cu carouri negre cu galben. Ţineau foarte bine de cald şi se purtau în şoşonii de gumă.
„Tacâmuri” de pui: gâturi, gheare sau spatele erau părţile din pui pe care românii le găseau prin galantare şi cu care trebuiau să se mulţumească. De multe ori nu le găseau nici pe acestea.
Teatru radiofonic: era una dintre emisiunile cele mai ascultate difuzate la radio (similar, Teatrul TV  pentru „micul ecran”). În noianul de emisiuni ce proslăveau conducerea de partid şi de stat, constituiau o adevărată delectare (chiar dacă, uneori, se difuzau şi piese dedicate partidului sau „conducătorului iubit”).
Teleenciclopedia: emisiunea săptămânală care prezenta documentare din domenii diverse – istorie, literatură, artă, natură, era o adevărată delectare, prin calitate dar şi prin conţinutul „apolitic”. Câteva „voci” memorabile au contribuit la succesul emisiunii: Florian Pittiş, Lucia Mureşan, Sanda Ţăranu, Silviu Stănculescu…
Telejurnal: emisiunea informativă zilnică, de la ora 20.00, care deschidea programul de două ore al Televiziunii române. Ajunsese în ultimii ani să nu fie altceva decât o lungă şi plicticoasă slăvirea a lui Ceauşescu.
Televizorul: un aparat TV color era un adevărat Lux în perioada comunistă (rare şi foarte scumpe) astfel că majoritatea românilor avea televizoare alb-negru. Cele cu lămpi supuneau „telespectatorii” la adevărate exerciţii de răbdare (se „încălzeau” foarte greu şi se defectau foarte repede – nu cred să fii existat TV cu lămpi la care să nu se fi aplicat principiul reparaţiei „pe bază de pumni”).
Traforaj: la ora de lucru manual, una din activităţile preferate, în special de către băieţi, era traforajul (prelucrarea unei plăci de lemn cu un mini-fierăstrău). Unii reuşeau să facă lucruri frumoase (veioze, suporturi), cărora le dădeau „ştaif” prin pirogravură (decorare cu un metal încins).
Trei culori cunosc pe lume: imnul de stat al republicii Socialiste România. Era cântat… mereu!
TV de la bulgari: lipsa emisiunilor TV proprii era suplinită cu ajutorul vecinilor bulgari care erau „răsfăţaţi” cu un program mult mai variat. În special în timpul campionatelor mondiale sau europene de fotbal, românii căutat cu febrilitate să-şi instaleze antenă „de bulgari” sau se îmbulzeau în faţa TV-ului unui norocos care reuşise să-i „prindă”.
Unda veselă: emisiune umoristică difuzată duminica.
Uniforma: din clasa I-a, până la terminarea liceului, uniforma era obligatorie pentru elevi. Culorile de păstrau pe toată perioada şcolii (bleu, albastru), doar modelele difereau de la un ciclu şcolar la altul.
Urzica: revistă umoristică, una dintre puţinele publicaţii care nu au fost afectate prea mult de ideologie. Acesta era, pe lângă conţinutul foarte amuzant, un motiv pentru care era foarte populară.
Video: un lux şi un deziderat al anilor 80. La video puteau fi văzute filme care nu rulau nici la TV, nici la cinema şi de aceea „seratele” video erau aşteptate cu mare nerăbdare. Filmele erau dublate, vocea inconfundabilă a majorităţii dublajelor aparţinând  Irinei Margareta Nistor.
Zahăr candel: bucăţile de cristale de zahăr erau favoritele copiile care „rodeau” la ele zile în şir.

1970

5 ianuarie
Premiera filmului Reconstituirea (regizor: Lucian Pintilie)
10-17 februarie
A VIII-a ediţie a Campionatului mondial de handbal masculin. Echipa României câştigă titlul mondial, învingând în finală R.F.G. Era a treia oară când România devenea campioană mondială, performanţă unică în istoria handbalului mondial
Mai
Apare la Iaşi revista Convorbiri literare, serie nouă, organ al Uniunii Scriitorilor din România. Redactor şef: Dumitru Ignea. Colaboratori: George Lesnea, Adrian Marino, Al, Philippide, D.R. Popescu, Constantin Ciopraga, Şerban Cioculescu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Manolescu ş.a.
4-11 iulie
La Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Edmonton (Canada), delegaţia România câştigă o medalie de aur (Gheorghe Berceanu), una de argint şi una de bronz.
30 iulie
Primul meci de fotbal feminin din România între Foresta  Arad şi Olimpia Zdar nad Sazavou (Cehoslovacia)
7 august
Inaugurarea, la Iaşi, a „Casei Dosoftei”, sediul secţiei de literatură veche a Muzeului Literaturii din Iaşi
11- 25 octombrie
Prima ediţie a T.I.B. (Târgul Internaţional Bucureşti) la care participă expozanţi din 26 state din Europa, America Latină şi S.U.A.
Octombrie
Apare revista Manuscriptum, editată de Muzeul Literaturii Române. Printre colaboratori: Şerban Cioculescu, Al. Philippide, Petru Creţia, Al. Piru, Al. Dima, Geo Şerban, Constantin Ciopraga, Paul Cornea ş.a.
17 noiembrie
Are loc Plenara Uniunii Arhitecţilor. Este dezbătut proiectul Programului Naţional de sistematizare a localităţilor. Încă din 15 iulie fusese adoptată o hotărâre a Consiliului de Miniştri prin care se constituise Comisia Centrală pentru sistematizarea localităţilor urbane, ca organ consultativ pe lângă Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Constantin Noica, Rostirea filozofică românească
Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu, Ştefan Pascu, Histoire de la Roumanie des origines à nos jours, Paris
Mircea Eliade, De Zamolxis à Gengis-Han, Paris
Ion Barbu, Poezii (postum)
George Bacovia, Stanţe şi versete (postum)
Ion Caraion, Cârtiţa şi aproapele; Deasupra deasuprelor
Barbu Cioculescu, Coline cu demoni
Ştefan Augustin Doinaş, Alter Ego
Marin Sorescu, Tuşiţi! O aripă şi un picior (Despre cum să zbor); Paracliserul
Zaharia Stancu, Cântec Şoptit
Nichita Stănescu, În dulcele stil clasic
Augustin Buzura, Absenţii
Alexandru Ivasiuc, Păsările
Aurel Dragoş Munteanu, Scarabeul sacru
Fănuş Neagu, Echipa de zgomote
D.R. Popescu, Aceşti îngeri trişti
Titus Popovici, Moartea lui Ipu
Vasile Voiculescu, Zahei orbul (postum)
Nicolae Balotă, Urmuz
Constantin Ciopraga, Literatura română între 1900-1918
Nicolae Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu
Alexandru Paleologul, Spiritul şi litera. Încercări de pseudocritică
Edgar Papu, Feţeşe lui Ianus
Valeriu Râpeanu, Interferenţe spirituale

1971

Ianuarie
Premieră, la Londra, a piesei Dresoarea de fantome de Ion Băieşu
10 februarie
Are loc întâlnirea dintre Nicolae Ceauşescu şi oamenii de artă şi cultură în cadrul căreia sunt „informaţi” că „datoria scriitorilor şi artiştilor este aceea de a contribui activ la făurirea omului nou…, la modelarea unui tip înaintat de om, gata să lupte pentru fericirea, libertatea şi independenţa patriei sale şi pentru cauza socialismului”.
13 februarie
Premiera filmului Mihai Viteazul (scenariu Titus Popovici, regia: Sergiu Nicolaescu)
8 martie
Este constituit Consiliul Naţional al Radiodifuziunii române din reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale „pentru a asigura o mai bună îndrumare şi orientare politico-ideologică şi educativă a activităţii Radiodifuziunii”. Preşedinte: Dumitru Popescu
17-18 martie
Sesiune a M.A.N. Printre legile adoptate se află şi ca privind procedura schimbării domiciliului şi a reşedinţei; în fapt o modalitate de îngrădire a libertăţii de mişcare a cetăţenilor României.
Aprilie
Apare la Târgu Mureş revista Vatra, avându-i printre colaboratori pe Zaharia Sângeorzan, Dan Culcer, Mircea Zaciu, Mircea Ivănescu, Augustin Buzura, Nicolae Manolescu, Mihai Sin, Adrian Păunescu, Corneliu Ştefanache ş.a.
6 mai
Sunt instituite titlul de „Erou al Republicii Socialiste România” şi ordinul „Victoria Socialismului”. În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu este distins cu ele.
1-24 iunie
Vizita lui Nicolae Ceauşescu în China, Coreea de Nord, Vietnam, Mongolia. La întoarcerea în ţară, impresionat de ceea ce a văzut în turneul asiatic, cuplul prezidenţial încearcă să adapteze „revoluţia culturală din China” sub titlul de „minirevoluţia culturală”.
6 iulie
Are loc şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. unde este adoptat un „program de măsuri” care prevedea: creşterea rolului conducător al partidului, îmbunătăţirea învăţământului de partid, a muncii politice de masă, intensificarea educaţiei politico-ideologice în şcoli, facultăţi, organizaţii de copii şi tineret, lărgirea propagandei ateiste, implicarea presei în propaganda politică, orientarea în acest sens a emisiunilor radio şi Tv, a editurilor, a repertoriilor teatrale şi a programelor uniunilor de creaţie şi, nu în ultimul rând, participarea tineretului pe mari şantiere de muncă patriotică. Acesta este momentul în care relativa perioadă de libertate culturală, care începuse în 1965, s-a sfârşit. Se revine la dirijarea culturii, la preeminenţa politicului şi a ideologicului.
15 iulie
Sunt adoptate măsuri pentru o mai bună organizare şi funcţionare a Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, care va funcţiona sub conducerea C.C. al P.C.R., la nivel central, şi sub conducerea comitetelor judeţene de partid, la nivel local. Astfel, activitatea culturală trece direct sub controlul partidului.
26-29 august
La Campionatul mondial de Kaiac-canoe de la Belgrad, delegaţia României cucereşte 2 medalii de aur, 2 de argint şi 5 de bronz.
20 septembrie
Premiera filmului Fraţii (regia: Mircea Moldovan)
29 septembrie
Dezvelirea statuii lui George Enescu din faţa Operei Române din Bucureşti. Sculptor: Ion Jalea.
3 octombrie
Apare hotărârea Comitetului Executiv al Comitetul Central al P.C.R. cu privire la organizarea Academiei pentru învăţământ social-politic şi perfecţionarea cadrelor de conducere „Ştefan Gheorghiu” de pe lângă C.C. al P.C.R.
13 octombrie
Se pun bazele Universităţii din Braşov prin fuzionarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic.
18 octombrie
Înfiinţarea Facultăţii de construcţii aerospaţiale, în cadrul Politehnicii din Bucureşti.
21 octombrie
M.A.N. adoptă Legea planului cincinal de dezvoltare economico-socială pentru anii 1971-1975. Accentul pus pe industrie şi planificarea centralizată avea să declanşeze o criză gravă a economiei, ceea ce a dus la lipsuri şi scăderea nivelului de trai.
Noiembrie
Se înfiinţează Facultatea de Comerţ Exterior (în cadrul A.S.E. Bucureşti)
3-5 noiembrie
Plenara C.C. al P.C.R. unde Nicolae Ceauşescu prezintă Expunerea cu privire la programul P.C.R. pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor. Plenara constituie nu numai reinstaurarea controlului absolut al partidului asupra vieţii social-economice şi cultural-ştiinţifice, ci şi debutul cultului personalităţii.
12 decembrie
Ilie Năstase îl învinge pe Stan Smith, la Paris, câştigând finala Turneului marilor campioni.
Dintre cărţile  apărute amintim:

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi
Viorica Moisiuc, Diplomaţia României şi problema apărării suveranităţii şi independenţei naţionale în perioada martie 1939- mai 1940
Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpânire austriacă
Ion Caraion, Cimitirul din stele
Mircea Dinescu, Invocaţie nimănui (debut)
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Paris
Adrian Păunescu, Istoria unei secunde; Sub semnul întrebării
Vladimir Streinu, Ritm imanent (postum)
Valentin Silvestru, Tufă de Veneţia
Ov.S. Crohmălniceanu, Literatura română şi expresionismul
Petre Pandrea, Eseuri. Portrete şi controverse. Germania hitleristă. Pomul vieţii
Laurenţiu Ulici, Recurs (debut)

1972

19 ianuarie
Inaugurarea Bibliotecii americane din Bucureşti
22 ianuarie
Se înfiinţează editurile Scrisul Românesc
(Craiova) şi Facla (Timişoara)
11 februarie
Se constituie Comisia monumentelor istorice şi de artă, cu scopul conservării monumentelor
15 februarie
Premiera filmului Puterea şi adevărul (regia:Manole Marcu, scenariu: Titus Popovici)
20 februarie
Premiera filmului Felix şi Otilia (regia: Iulian Mihu)
27 aprilie
Inaugurarea Muzeului Curtea Veche
Mai
Apare la Sibiu revista Transilvania. Printre colaboratori: Al. Dima, D.R. Popescu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Balotă, Radu Stanca, Aurel Rău, Tr. Herseni ş.a.
8 mai
Inaugurarea Muzeului de Istorie a României.
8 mai
Dezvelirea statuii lui Mircea cel Bătrân din Constanţa. Sculptor: Marius Butunoiu
9 mai
Dezvelirea statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Galaţi. Sculptor: Ion Jalea
22-24 mai
Conferinţa naţională a scriitorilor în care se discută sarcinile uniunii în lumina Plenarei din 3-5 noiembrie 1971. Zaharia Stanca este reales preşedinte.
28 mai – 2 iunie
La Campionatul mondial de popice de la Split, echipa feminină a României cucereşte pentru a patra oară consecutiv titlul de campioană.
19-21 iunie
Conferinţa Naţională a P.C.R. unde sunt adoptate: Directivele cu privire la sistematizarea teritoriului, Rezoluţia cu privire la perfecţionarea activităţii politico-organizatorice şi ideologice a partidului, Proiectul de norme al vieţii şi muncii comuniştilor, al eticii şi echităţii socialiste etc.
10-13 august
La Campionatul european feminin de canotaj de la Brandenburg (R.D.G.), echipa României cucereşte medalia de aur la 4+1 şi o medalie de argint la 8+1.
26 august – 11 septembrie
Are loc a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară la Műnchen. Echipa României cucereşte 16 medalii: 3 de aur (Gheorghe Berceanu, Nicolae Marinescu – ambii la lupte greco-romane, Iva Patzaichin la canoe 1000 m), 6 de argint şi 7 de bronz.
Septembrie
Este editată revista teoretică Era socialistă, care ia locul Luptei de clasă.
10 septembrie
Ilie Năstase câştigă finala Turneului Open de la Forrest Hills (S.U.A.), învingându-l pe Arthur Ashe
15-17 septembrie
La Campionatul european de tir de la Eskilstuna (Suedia), echipa României câştigă o medalie de aur (Laurenţiu Ilovici) şi una de bronz.
13-15 octombrie
Are loc la Bucureşti finala Cupei Davis, Ion Ţiriac şi Ilie Năstase fiind învinşi cu scorul de 3-2 de echipa S.U.A., compusă din Stan Smith, Thomas Gorman, Erik van Dilen.
2 decembrie
Ilie Năstase câştigă pentru a doua oară, consecutiv, turneul campionilor de la Barcelona.
4 decembrie
Dezvelirea statuii lui Mircea cel Bătrân din Tulcea. Sculptor: Ion Jalea.
20 decembrie
Dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare din Vaslui. Sculptor: Iftimie Bârleanu.
27-28 decembrie
Sesiunea M.A.N. în cadrul căreia se adoptă Legea privind organizarea apărării naţionale a României prin care sunt introduse două categorii de forţe: permanente (forţele armate) şi nepermanente – gărzile patriotice, detaşamentele de pregătirea a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.) şi formaţiunile de apărare civilă.
Dintre cărţile  apărute amintim:

Dan Verona, Nopţile migratoare (debut)
Eugen Barbu, Caietele Principelui
Geo Bogza, Privelişti şi sentimente
Bujor Nedelcovici, Fără vâsle
Marin Preda, Marele singuratici
Vasile Voiculescu, Teatru (postum)
Nichita Stănescu, Cane de recitire
Emil Cioran, De l`inconvénient d`être né (Paris)
Alexandru Paleologu, Bunul simţ ca paradox

1973

25 ianuarie
Senatul Universităţii Bucureşti îi conferă lui Nicolae Ceauşescu titlul de „Doctor Honoris Causa”
10-11 martie
La Campionatul european de atletism în sală de la Rotterdam, delegaţia României cucereşte o medalie de aur (Carol Corbu la triplusalt) şi una de argint.
6 aprilie
Premiera filmului Veronica (regizor: Elisabeta Bostan, muzica: Temistocle Popa)
26 aprilie
Consiliul Apărării adoptă Hotărârea privind pregătirea militară a studentelor
24 mai
Academia de Ştiinţe din New York o primeşte pe Elena Ceauşescu ca membru activ
5 iunie
Ilie Năstase căţtigă turneul de la Roland Garros
18-19 iunie
Are loc Plenara C.C. al P.C.R. la care Elena Ceauşescu este aleasă în Comitetul Executiv al P.C.R. Este debutul ascensiunii „carierei” celei care va deveni, în doar câţiva ani academician, doctor, inginer, savant de renume mondial
Iulie
Apare la Bucureşti revista Cahiers roumains d`études littéraires sub redacţia lui Adrian Marino, Vasile Nicolaescu, Romul Munteanu. Printre colaboratori: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Edgar Papu, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, Dan Hăulică, Nicolae Balotă, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, George Ivaşcu ş.a.
11 august
Dezvelirea la Braşov a statuii lui George Bariţiu. Sculptor: Nicolae Enea.
10-14 septembrie
La Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Teheran, Nicu Gingă obţine medalia de aur la categoria 52 kg.
22 septembrie
Dezvelirea la Sfântu Gheorghe a busturilor lui Nicolae Bălcescu şi Gábor Áron.
12 octombrie
Solemnitatea înaintării în grad a primei promoţii de absolvente a cursului de pregătire a cadrelor militare din rândul femeilor.
13 octombrie
Inaugurarea noi clădiri a Teatrului de Stat din Târgu Mureş.
26 octombrie
Dezvelirea la Bucureşti a bustului lui Dimitrie Cantemir.
27 octombrie
Dezvelirea în parcul ASTRA Din Sibiu a bustului lui Gheorghe Lazăr.
20 decembrie    Inaugurarea noi clădiri a Teatrului Naţional din Bucureşti. (Arhitecţi: Horia Maicu, Romeo Ştefan, Nicolae Cucu).
28 decembrie    Adoptat decretul privind criteriile de conferire a titlului de „Erou al muncii socialiste” şi a medaliei „Secera şi ciocanul”.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Constantin Noica, Creaţia şi frumos în rostirea românească
Marin Sorescu, La lilieci
Nichita Stănescu, Clar de inimă
Ion Băieşu, La iarba albastră
Nicolae Breban, Îngerul de ghips
Cella Delavrancea, Mozaic în timp. Impresii, călătorii, portrete, amintiri
Alexandru Ivasiuc, Apa

1974

17 ianuarie
Dezvelirea la Piatra Neamţ a statuii lui Ştefan cel Mare. Sculptor: Oscar Han.
1 februarie
Ilie Năstase este declarat, la New York, cel mai bun tenisman al anului 1973 şi distins cu premiul „Racheta de aur”.
28 februarie – 2 martie
Sesiunea extraordinară a Adunării generale a Academiei R.S.R. Au fost aleşi 33 de noi membri, 38 de corespondenţi şi o nouă conducere. Pe lista candidaţilor apărea şi numele Elenei Ceauşescu.
28 martie – 10 martie
Are loc la Berlin, Campionatul mondial de handbal. Echipa României cucereşte, pentru a patra oară, titlul mondial.
6-7 martie
Cuplul prezidenţial primeşte titlul de Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Buenos Aires şi al Universităţii din Sud-Bahia Blanca.
11 martie
Premiera filmului Păcală. (Regizor: Geo Saizescu)
28-29 martie
Sesiune a M.A.N. care adoptă Legea privind modificarea Constituţiei R.S.R. Este instituită funcţia de preşedinte al Republicii. Secretarul general al P.C.R., Nicolae Ceauşescu, este „ales” de M.A.N. şi preşedinte, încălcându-se astfel directivele Congresului IX al P.C.R., care interziceau deţinerea simultană de funcţii de partid şi de stat.
August    Inaugurarea Sălii Polivalente (Palatul Sportului şi Culturii) din Bucureşti.
28 august – 1 septembrie
La Campionatul mondial de canotaj feminin de la Lucerna, echipa României câştigă o medalie de aur, două de argint şi două de bronz.
29 august – 1 septembrie
La Campionatul mondial de lupte de la Istambul, echipa României câştigă o medalie de aur (Ladislau Şimon)şi una de bronz.
20-28 septembrie
La Campionatul mondial de tir de la Thun (Elveţia), echipa României câştigă o medalie de aur (Dan Iuga), două de argint şi una de bronz.
16-20 octombrie
La Campionatul mondial de Kaiac-canoe de la Ciudad de México, sportivii români au câştigat trei medalii de aur, două de argint şi şase de bronz.
20-27 octombrie
La Campionatul mondial masculin de gimnastică de la Varna, Dan Grecu devine campion  mondial la inele.
20 decembrie
M.A.N. adoptă o nouă lege electorală. Frontul Unităţii Socialiste rămânea unica organizaţie politică ce avea dreptul să facă propuneri de candidaţi pentru M.A.N.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Ştefan Augustin Doinaş, Papirus;Orfeu şi tentaţia realului
Adrian Păunescu, Repetabila povară
Augustin Buzura, Feţele tăcerii
D.R. Popescu, O bere pentru calul meu
Dumitru Popescu, Copiii domnului
Dinu Săraru, Nişte ţărani
Ion Băieşu, Cine sapă groapa altuia. Teatru

1975

6-11 februarie
La Campionatul mondial feminin de tenis de masă de la Calcutta, Maria Alexandru ajunge campioană la dublu, alături de japoneza Syoko Takahasi.
17 februarie
Premiera filmului Filip cel bun (regizor: Dan Piţa
3-4 mai
Are loc la Skien (Norvegia) Campionatul european feminin de gimnastică. Nadia Comăneci devine campioană absolută a Europei şi campioană continentală la sărituri, paralele şi bârnă.
31 mai – 1 iunie
La Campionatul european masculin de gimnastică de la Berna,    Dan Grecu îşi păstrează titlul continental de la inele.
1-8 iunie
Are loc Campionatul european de box de la Katowice (Polonia). Delegaţia României se întoarce cu o medalie de aur (Simion Cuţov), două de argint şi trei de bronz.
23 octombrie
O delegaţie a mai multor universităţi din Franţa îi înmânează lui Nicolae Ceauşescu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nisa.
27 noiembrie – 1 decembrie
În timpul vizitei în Iran, cuplul prezidenţial primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Teheran.
Decembrie
Premiera filmului Cursa. Regizor: Mircea Danieliuc.
26 decembrie
Dezvelirea statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare la Moşnenii de Jos (Vaslui), cu prilejul aniversării a 500 de ani de la victoria asupra turcilor în lupta de la Podul Înalt.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Gabriel Liiceanu, Tragicul, o fenomenologie a limitei depăşirii
Ion Vianu, Introducere în psihoterapie
Zigu Ornea, Junimea şi junimismul
Ştefan Augustin Doinaş, Anotimpul discret
Teohar Mihadaş, Elegii
Gabriela Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile
Eugen Barbu, Incognito
Marin Preda, Delirul

1976

24 ianuarie
Dezvelirea Monumentului Unirii din Focşani, realizat de un colectiv condus de Ion Jalea.
15 februarie
Dezvelirea Monumentului închinat lui Baba Novac, din Cluj Napoca.
29 februarie
Dezvelirea statuii lui Decebal din Deva. Sculptor: Ion Jalea.
13 aprilie
Şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. unde se hotărăşte trecerea la cea de-a doua treaptă a învăţământului liceal. Este hotărâtă creşterea ponderii liceelor cu profil industrial, ajungându-se în anii `80 ca acestea să reprezinte 90% din reţea. Pregătirea umanistă şi de cultură generală este redusă substanţial la liceele industriale. Limbile străine erau predate după manuale în care erau traduse documente şi texte despre P.C.R.

18-20 aprilie şi 21-23 aprilie
La campionatele europene de lupte libere şi greco-romane de la Leningrad, sportivii români obţin o medalie de aur (Ladislau Şimon), două de argint şi una de bronz, respectiv patru medalii de argint la lupte greco-romane.
19 aprilie
Premiera filmului Mere roşii (scenariu: Ion Băieşu,regizor: Alexandru Tatos)
31 mai
Dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu din Cluj-Napoca. Sculptor: Ovidiu Maitec.
2-4 iunie
Are loc primul Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste. Este hotărâtă organizarea bienală a Festivalului „Cântarea României”.
5 iunie
Dezvelirea bustului lui Nicolae Iorga din Bucureşti. Sculptor: Ion Irimescu.
1 iulie
Decret al Consiliului de Stat pentru înfiinţarea Institutului de Învăţământ Superior din Sibiu.
17 iulie – 1 august
Jocurile olimpice de vară de la Montreal unde delegaţia României a câştigat 27 de medalii: patru de aur (Nadia Comăneci – 3 şi Vasile Dâba la K1-500), 9 de argint şi 14 de bronz.
16 august
Nadiei Comăneci i se decernează, la Paris, „Marele Premiu al Academiei Sporturilor din Franţa”.
19 august
Nadiei Comăneci i se conferă titlul de „Erou al muncii socialiste” şi Medalia de aur „Secera şi ciocanul”.
6 septembrie
Premiera filmului Marele singuratic. (Regizor: Iulian Mihu).
1 octombrie
Inaugurarea noului edificiu al Academiei „Ştefan Gheorghiu”.
16 noiembrie
La şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. se hotărăşte organizarea competiţiei sportive naţionale „Daciada”.
17 decembrie
Dezvelirea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul de la Cluj-Napoca. Sculptor: Mircea Butunoiu.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Marin Sorescu, Descântoteca
Ion Băieşu, Pompierul şi opera
Barbu Cioculescu, Palatul de toamnă
Paul Goma, Gherla, Paris
Alexandru Ivasiuc, Racul
Fănuş Neagu, Frumoşii nebuni ai marilor oraşe

1977

4 martie
Are loc unul dintre cele mai puternice cutremure de pământ înregistrate în Europa. Bilanţul tragic s-a ridicat la 1570 morţi şi 11300 de răniţi. Printre cei care şi-au pierdut viaţa îi regăsim pe: scriitorul A.E. Baconsky, cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea,criticul literar Savin Bratu, actorul Toma Caragiu, regizorul Tv Alexandru Bocăneţ, poeta Daniela Găurea, criticul literar Mihai Gafiţa, scriitorul Alexandru Ivasiuc, istoricul de artă Corina Nicolescu, criticul literar Mihai Petroveanu, poeta Veronica Porumbacu, linvistul Ion Şiadbei, scriitorul Nicolae Ştefănescu, fizicianul Paul Petrescu – membru al Academiei R.S.R., Florin Ciorănescu membru corespondent al Academiei R.S.R., publicistul Nicolae Vătămanu, compozitorul Ion Vintilă ş.a.
16 martie
În comuna Stăneşti (Ilfov) este dezvelit un obelisc de bronz în memoria răsculaţilor din 1907.
22 martie
Are loc o consfătuire de lucru privind construirea la Bucureşti a unui nou centru politico-administrativ. Sistematizarea Bucureştiului va duce în final la demolarea a 1/3 din centrul capitalei şi la apariţia Casei Poporului şi a Bulevardului Victoriei Socialismului (azi Bulevardul Unirii).
29 martie
Decretul privind primirea la studii pe cont propriu în România, a cetăţenilor străini.
28 mai
Inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani şi monumentul de la Adamclisi.
28-29 iunie
Plenară C.C. al P.C.R. unde se discută creşterea rolului şi răspunderii organizaţiilor de partid şi de stat, de masă şi obşteşti, uniunilor de creaţie, conducerilor colective ale redacţiilor, radioteleviziunii, editurilor, caselor de filme, instituţiilor de spectacole în activitatea de informare şi educare a oamenilor muncii. Formal se renunţă la cenzura exercitată de Direcţia Presei şi a Tipăriturilor, dar se instituie una şi mai restrictivă.
23 iulie
Inaugurat la Giurgiu, Muzeul luptei pentru independenţa poporului român.
1-5 septembrie     La Campionatele mondiale de Kaiac-canoe de la Sofia delegaţia României câştigă patru medalii de aur (Vasile Dâba – 2, Ivan Patzaichin, Lipat Varabiev), cinci de argint şi una de bronz.
14-17 octombrie
La Campionatele mondiale de lupte greco-romane de la Göteborg, sporticii români câştigă o medalie de aur (Nicu Gingă), două de argint şi una de bronz.
28 octombrie
Adoptate normele de adresare în relaţiile dintre cetăţenii ţării. Din acel moment se interzice folosirea apelativelor „domn”, „doamnă” şi variatele acestora, fiind obligatorie folosirea celor de „tovarăş”, „tovarăşă”, „cetăţean” sau „cetăţeancă”.
Dintre cărţile  apărute amintim:
Ana Blandiana, Somnul din somn; Cele patru anotimpuri
Paul Anghel, Scrisoare de la Rahova
Ştefan Bănulescu, Cartea milionarului
Nicolae Breban, Bunavestire; Don Juan
Augustin Buzura, Orgolii
Bujor Nedelcovici, Grădina Icoanei
Marin Preda, Viaţa ca o pradă
Marin Sorescu, Trei dinţi din faţă

1978

23 ianuarie
Inaugurarea la Bucureşti, a expoziţiei Dovezi ale dragostei, înaltei stime şi preţuiri de care se bucură preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, ale amplelor relaţii de prietenie dintre poporul român şi popoarele altor ţări. Expoziţia ocupa un etaj întreg din Muzeul de Istorie a României şi cuprindea cadouri primite de cuplul prezidenţial, atât din ţară, cât şi de peste hotare, preponderent artizanat şi kitsc-uri.
24 ianuarie
Academia „Ştefan Gheorghiu” îi conferă lui Nicolae Ceauşescu titlul de „Doctor în ştiinţe politice”, iar Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti titlul de „Doctor în economie”.
12-19 martie
Maria Alexandru şi Liana Mihuţ cuceresc medalia de argint în proba de dublu la Campionatul european de tenis de masă de la Duisburg (R.F.G.).
21-24 aprilie
La Campionatele europene de lupte greco-romane de la Oslo, sportivii români cuceresc patru medalii de aur: Constantin Alexandru, Ştefan Rusu, Roman Codreanu, Ion Draica), două de argint şi  două de bronz, ocupând locul I în clasamentul pe naţiuni.
Mai    La Campionatul mondial de popice de la Lucerna, delegaţia României a cucerit două medalii de aur (Iosif Tismănar şi echipa masculină), trei de argint şi două de bronz.
21 august
Inaugurarea Muzeului colecţiilor de artă. După cutremurul din 1977, conducerea P.C.R. a dispus închiderea caselor memoriale unde se aflau colecţii de artă (chiar dacă donatorii acestora ceruseră expres păstrarea lor în casele în care s-au constituit), unele dintre acestea intrând apoi la protocol şi fiind închiriate.
21-24 august
La Campionatele mondiale de lupte greco-romane de la Ciudad de México, delegaţia României a cucerit trei medalii de aur (Constantin Alexandru, Ştefan Rusu, Ion Draica), una de argint şi două de bronz.
1-4 septembrie
La Campionatele europene de tir de la Bucureşti, Lucian Giuşcă a cucerit medalia de aur la proba de pistol, stabilind şi un nou record mondial, iar Corneliu Ion medalia de aur la proba de pistol viteză.
22-29 octombrie
La Campionatele mondiale de gimnastică de la Strasbourg, delegaţia României a cucerit o medalie de aur (Nadia Comeneci), două de argint şi patru de bronz.
23 octombrie
Premiera filmului Înainte de tăcere. Regia şi scenariul: Alexa Visarion.
1 noiembrie
Plenara C.C. al P.C.R. decide ca fiecare familie să aibă dreptul la o singură locuinţă. Se ajunge la situaţii aberante: moştenitorii unei locuinţe, dacă aveau deja una, erau obligaţi s-o vândă pe a doua într-un termen fixat de stat; membrii unui cuplu care hotărau să se căsătorească şi aveau ambii locuinţă, trebuiau să vândă una din ele.
21- 22 decembrie
Sesiunea M.A.N. la care se adoptă Legea educaţiei şi a învăţământului. Erau prevăzute, printre altele, gratuitatea învăţământului, obligativitatea şcolii  generale de 10 ani, dar şi principiul integrării învăţământului cu producţia (liceele şi facultăţile care aveau planuri de producţie erau trecute sub tutela unor uzine).
Dintre cărţile  apărute amintim:
Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei; Spiritul românesc în cumpătul vremii; Şase maladii ale spiritului european
Dumitru Stăniloaie, Teologia dogmatică Ortodoxă (3 volume)
Ion Caraion, Interogarea magilor
Marin Sorescu, Sărbători itinerante
Paul Anghel, Te Deum la Griviţa
Octavian Paler, Apărarea lui Galilei

1979

9 ianuarie
Sunt lansate pe piaţă primele autoturisme de teren Aro cu motoare Diesel. 80% din producţie era destinată exportului.
25 ianuarie
Consiliul de Stat decide măsuri de raţionalizare a consumului de carburanţi.
5 februarie
Premiera filmului Nea Marin Miliardar. Regia: Sergiu Nicolaescu
31 iulie
Decret pentru gospodărirea şi reducerea consumului de energie electrică, termică şi gaze naturale.
Noiembrie
Inaugurat Teatrul Foarte Mic cu piesa O şansă pentru fiecare, în regia lui Silviu Purcărete.
18 decembrie
Lege prin care se interzice circulaţia surplusului de alimente dintr-un judeţ în altul. Surplusul era vândut statului la preţuri fixe. Încep raţionalizările la ulei şi zahăr, iar nu peste mult timp la pâine, ouă, unt şi alte produse de strictă necesitate. Se ajunge, în unele zone, ca fiecărui membru al unei familii să-i revină o jumătate de pâine pe zi şi câteva sute de grame de zahăr pe lună.
19 decembrie
Inaugurat metroul bucureştean, pe tronsonul Semănătoarea – Timpuri Noi (8,9 km)

1980

Dintre cărţile  apărute amintim:
Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

1981

Martie
Apariţia fenomenului literar optzecist, prin publicarea  unui volum colectiv, Aer cu diamante, în care semnează: Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan. (optzecismul reprezintă un curent radical, novator, care se regăseşte şi în celelalte domenii ale culturii, nu numai în literatură. Ceea ce-l diferenţiază de alte curente, este faptul că s-a transformat într-un fenomen naţional, ce ţine de felul de viaţă şi mentalitatea unei generaţii „generaţia în blugi”.
Octombrie
Lansată Dacia 1310, model îmbunătăţit al Daciei 1300. Pe şosele României comuniste puteai vedea circulând în anii `80, Dacii, Aro, Oltcit-uri, dar şi „inovaţia” Dacia 500, mult mai cunoscută ca Lăstun (lansată oficial pe 26 ianuarie 1988).
10 octombrie
Legea prin care se declară ca infracţiuni şi speculă, cumpărarea şi stocarea alimentelor de bază în cantităţi ce depăşesc necesarul unei familii pentru o lună de zile.
19 octombrie
Legea prin care populaţia era obligată să participe la muncile agricole. Astfel, anual 2,5 milioane de elevi şi studenţi erau scoşi la munci agricole.
Noiembrie
Lansată la TVR o emisiune de divertisment, La săptămână, semnată Tudor Vornicu.
28 decembrie
Inaugurat cel de-al doilea tronson al metroului: Timpuri Noi – Republica (9,3 km)

1982

22 iunie
Stabilite normele inferioare de consum la energie electrică. Debutul raţionalizării acesteia.
Iulie
Publicat programul de alimentare ştiinţifică a populaţiei.
27 august
Lansarea Rombac 11, primul avion cu reacţie din Europa comunistă, cu excepţia U.R.S.S. (va începe să zboare un cinci luni mai târziu, pe 28 ianuarie 1983)
17 decembrie
Lansarea politicii celor 3R, „recuperare, reciclare, revalorificare”. Se aplica materiilor prime: hârtie, sticlă, metal. În scurt timp şcolarii sunt obligaţi să aducă la şcoală dovada (bani) că au dus la centrele de colectare materii prime pentru a fi reciclate.

1983

18 aprilie
Realizat primul calculator românesc, Felix C-8010. destinat publicului larg. (exista încă din 1972 modelul Coral, dar era folosit doar în institute).
August
Dispare de pe piaţă revista „Pif”, pe care, alături de Rahan, copii o colecţionau cu încântare.
26 august
Reluat Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia, după o pauză de şapte ani. (ca o alternativă la muzica uşoară românească sunt discurile traficate de bişniţarii, sau aduse de cei care reuşeau să mai iasă din ţară).
19 august
Finalizate lucrările la magistralei E-V (26 km).
Dintre cărţile  apărute amintim:
Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş

1984

24 februarie
Introdus în fabrici/ instituţii controlul ginecologic obligatoriu pentru depistarea sarcinilor.
26 mai
Inaugurat Canalul Dunăre – Marea Neagră, „şantier şcoală” cum îl numea propaganda, sau „şantier al tineretului”. Pentru canal au fost „recrutaţi” 1425 tineri calificaţi, 1275 tineri necalificaţi, şi au fost mobilizaţi elevi, studenţi, dar şi muncitori scoşi din producţiei.
25 iunie
Începe construirea Casei Poporului/ Republicii şi a Bulevardului Victoria Socialismului.
29 iunie
Adoptat un nou plan alimentar, ce duce la micşorarea raţiilor. Oricum, de mult în galantarele magazinelor găseai mai nimic: „tacâmuri” (gheare şi capete), „adidaşi” (ciolane de por afumate), peşte congelat, creveţi vietnamezi, conserve, compot. Mai puteai să-ţi cumperi de la Alimentară: nechezol (înlocuitorul cafelei), biscuiţi, caramele, ciocolata <<Pitic>>, bomboane <<Cip>>, napolitane, eugenii, pufuleţi, pufarine, suc de soc, Cico, Brifcor (dacă erai norocos). Problema acestora din urmă nu era lipsa, ci calitatea slabă, multe din produse fiind „lipsite de gust”.
28 iunie
Sportivii români câştigă la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles 20 de medalii.

1985

Este înaintat conducerii de partid un memoriu, ca reacţie la denigrarea lui Eugen Lovinescu de către susţinătorii protocronismului (teză introdusă de Edgar Papu în 1974). Problema este de fapt, nu teoria lui Edgar Papu, ci faptul că ea s-a transformat în politică culturală, şi astfel s-a ajuns la aberaţii propagandistice gen aniversare a 2050 de ani de la formarea primului stat centralizat dac sub conducerea lui Burebista (pentru a demostra originea dacă nu romană a poporului român) sau  la „descoperirea”, în apropiere de Scorniceşti a rămăşiţelor primului Homo Sapiens, denumit Australanthropus Oltenensis.
13 ianuarie
Un nou program de austeritate intră în vigoare. Începe să se întrerupă lumina la populaţie, străzile să nu mai fie iluminate, restaurantele să se închidă la ora 21.
15 iunie
Închis Cenaclul Flacăra după busculada de la Ploieşti care a dus la cinci decese şi un număr mare de răniţi.
Iulie
Nicolae Ceauşescu ale membru al Academiei Române dar şi preşedinte de onoare
Dintre cărţile  apărute amintim:
Gabriel Liiceanu, Epistolar

1986

24 ianuarie
Deschisă prima bucată a magistralei a doua a metroului, pe ruta IMGB – Piaţa Unirii (10,5 km)
8 mai
Steaua Bucureşti câştigă Cupa Campionilor Europeni la fotbal, după ce învinge cu 2-0 (după efectuarea loviturilor de departajare) Barcelona. Helmuth Duckadam se transformă în erou naţional după ce apără patru penalti-uri. Românii ies pe străzi fluturând drapelul clubului şi scandând sloganurile clubului. Fotbaliştii Stelei primesc ca primă câte un Aro.

1987

24 octombrie
Deschis şi segmentul Piaţa Unirii – Pipera (8,4 km), al metroului bucureştean.
24 decembrie
Intră in exploatare metroul pe traseul Eroilor – Gara de Nord

1989
17 august
Dată în folosinţă cea de-a treia magistrală a metroului, în lungime de 11.5 km, pe direcţia Dristor – Gara de Nord
Decembrie
Deschisă staţia de metrou Piaţa Romană, unde s-a lucrat mai mult din cauza structurii dificile a terenului.

Anii ´70-´80. Tinereţea noastră în comunism. Un proiect expoziţional interactiv realizat de Muzeul Naţional de Istorie şi Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

1. Prezentare

Expoziţia face parte dintr-un proiect mai amplu iniţiat de CNSAS, în 2009, cu tema: Tinereţea mea în comunism – între libertate şi constrângere!
Demersul nostru este cel de a aduce la lumină experienţele celor care au trăit copilăria şi tinereţea în comunism, în condiţii de constrângere şi cenzură, în condiţiile unei dezvoltări educaţionale şi personale configurate ideologic.
Ca urmare, am fost preocupaţi să ilustrăm prin intermediul documentelor păstrate în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) modalităţile prin care Securitatea supraveghea, influenţa şi controla viaţa tinerilor în comunism, precum şi dimensiunile evadării adolescentine în lumile posibile ale imaginaţiei, ale experienţelor interzise.
Pornind de la platforma ideologică reflectată în sintezele şi analizele întocmite de Securitate pe  problema „Tineretului studios” (educaţie, activităţi pentru tineri încurajate şi sprijinite de partid, concursuri naţionale, educaţia patriotică, taberele şcolare etc),  continuând cu mijloacele, metodele şi tehnicile utilizate (informatorii, controlul corespondenţei, filajul, înregistrări audio-video, percheziţii, anchete) şi încheind cu efectele unor astfel de acţiuni (avertizări, punerea în dezbatere publică, sancţiuni etc.), publicul va putea reconstitui, analiza şi înţelege care au fost mecanismele formative ale unui sistem totalitar, precum şi cele ale convertirii şi manipulării conştiinţelor.
Pentru tinerii de astăzi, dar şi pentru cei care nu au o imagine destul de clară despre perioada anilor ´70-´80, expoziţia este un prilej de a proiecta, la timpul prezent, măcar o zi sau o secvenţa din această perioadă: cu interdicţii, cu teama că “vine Securitatea!”, cu excesiva vigilenţă de a nu vorbi sau a gândi mai mult decât trebuie, cu telefonul acoperit cu perna, presupunând că există un microfon instalat, cu caloriferele închise, fără lumină, cu un emsiuni radio şi TV dedicate “împlinirilor măreţe ale Epocii de Aur”, cu „Europa Libera” ascultata pe ascuns, cu alimentele la raţie şi rândul păstrat la coadă pentru carne şi ouă, dar, în acelasi timp, cu micile bucurii ale tânărului de ATUNCI.

2.   Tinerii în dosarele întocmite de Securitate

2.1. „Angajamentul”  ideologic – sinteze şi analize întocmite de Securitate în problema „Tineretului studios”  – educaţia şi cultura de masă supravegheată de Securitate (o scurtă privire asupra învăţământului în perioada comunistă, activităţi pentru tineri încurajate şi sprijinite de partid, concursuri naţionale, educaţia patriotică, taberele şcolare- tipurile de activităţi practicate, publicaţii  etc)

Ofiţerii de SECURITATE le explicau PIONIERILOR ŞI ELEVILOR de liceu care trebuie să fie CONDUITA lor atât la cursuri, cât şi în timpul liber.

2.2. Tineri urmăriţi de Securitate –  motive, metodele şi tehnicile folosite de Securitate pentru supravegherea tinerilor.
1988 – fragment în care se consemnează influenţarea pozitivă a unui student filolog.
1989 – „afirmaţii denigratoare la adresa politicii RSR şi a conducerii superioare de partid şi de stat”  făcute de un student în cercul său de colegi, printre care se afla şi sursa „Dan”.
1981 – discuţii familiale interceptate şi consemnate în scris de Securitate. După cum sugerează şi titlul,  „obiectivul” este un elev de liceu.
Elev, anul I de liceu, urmărit pentru că şi-a exprimat dorinţa de a emigra în Spania, fără să ştie că interlocutorul este o sursă a Securităţii.
1976 – Notă  despre avertizarea unui grup de studenţi pentru manifestări ostile la adresa politicii PCR.
1985 – solicitare de instalare dispozitive T.O. (interceptarea convorbirilor telefonice) la domiciliul unui elev, urmărit de Securitate.

2.3. Convertirea şi manipularea conştiinţelor  – o scurtă istorie de învăţarea a Răului!
Fişa colaboratorului din rândul elevilor
O notă informativă scrisă de un elev de liceu.
Notă informativă a unui student.
Notă de dirijare a unui informator student

2.4. În căutarea libertăţii! – fuga din ţară, Radio Europa Liberă, cultura pop-rock, alte grupuri, Cenaclul Flacăra, cluburi, viaţa cotidiană a tinerilor etc

1. Tinerii care au participat la un spectacol al „Cenaclului Flacăra” au fost reţinuţi de Miliţie.
Scrisoarea unui tânăr interceptată de Securitate cu privire la emisiunile Radio Europa Liberă
Fanii muzicii „Heavy Metal” din Iaşi au înfiinţat gruparea „Aspida”, trezind îngrijorarea Securităţii.
Elev de liceu, surprins în tentativa de trecere ilegală a frontierei, ]n timp ce „apela” la o ambarcaţiune fără motor;

3.  Expo – StudioFilm

Un spaţiu amenjat pentru vizitatori expoziţiei unde pot viziona filme documentare şi interviuri puse la dispoziţie de Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Centrul de Istorie Orallă.
În program, în fiecare zi de marţi pînă duminică, între orele 10 şi 16:
Supravegheat de Securitate în anii 70-80, realizat de CNSAS şi EACEA, în regia lui Nicolae Mărgineanu, 2009.
Demascarea – regia Nicolae Mărgineanu.
Arhitectura şi Puterea –  regia Nicolae Mărgineanu.
Noi nu am avut tinerete – regia Mihai Constantinescu
Clonarea omului nou- regia Mihai Constantinescu
Anii tinereţii noastre – regia Mihai ConstantinescuI
Interviuri cu tinerii de ATUNCI, realizate de Centrul de Istorie Orală – CNSAS.

4. ACUM despre ATUNCI

Ce spun tinerii de ATUNCI după ce au văzut dosarele întocmite de Securitate. Fragmente din interviurile realizate de Centrul de Istorie Orală, CNSAS.
Despre viaţa cotidiană a tinerilor

/…/  Viaţa de atunci nu avea deplina libertate. Deci, te simţeai ca într-o colivie. Mulţi se complăceau în această situaţie fiindcă regimul era totalitar dar socialismul ca şi curent dădea de mâncare la toată lumea, aveai asigurat un serviciu… toată lumea avea deci un serviciu, o casă, în general primea aproape toată lumea. Deci, ca să zic aşa… lumea era împăcată cu această situaţie materială şi mai puţin spirituală. Adică, nu căutau mai mult. /…/

/…/ În perioada aia, ca distracţie mi se părea că nu ai posibilitate să ai… Deci te simţeai închis. Cum să te distrezi într-o închisoare? A! Vedeam filmele traduse de Irina Nistor. Ne întruneam câte 8-10 oameni într-o sufragerie şi ne uitam la film. Vedeam câte trei-patru filme odată. Tot ce vroiai puteai vedea. […] Video cam se aducea de afară. Aveau aproape… din 10 cunoştinţe una avea. Ca şi televizoare color. Cei cu pile luau pe înscriere, restul luau la mâna a doua, la… mai se găseau, nu poţi să zici. […] Ca distracţie, în facultate erau balurile de la Medicină şi de la Electronică dar mergeai o dată, de două ori şi nu prea…/…/ (ACIO – CNSAS, interviu cu  Adriana Vertan, realizat Denisa Budeancă, fragment transcris de Denisa Budeancă)

/…/  Pe atunci se făcea şi aşa-numita practică. Practica în primii doi ani însemna… ne duceam în agricultură, cândva, toamna, câte o lună sau două săptămâni… Nu-mi mai aduc bine aminte şi culegeam morcovi, struguri, tot felul de minuni de genul acesta. Ei, ş-acolo, omul stând împreună cu ceilalţi într-o comunitate… Mi-aduc aminte… eu aveam o… un tricou… Mi-a plăcut… Foarte mişto… Mi-a plăcut foarte mult şi era un tricou ok cu o formaţie cunoscută din Occident. Ce formaţie? Parcă era Rolling Stones. Mişto, aşa scria Rolling Stones. Pe vremuri blugii şi chestiile astea erau la modă, ca să zic aşa şi căutate. /…/

/…/ Pe vremuri era şi o casă… este şi acuma dar atunci era mai activă… O casă de cultură a maghiarilor din Bucureşti, Casa Petofi Sandor, acolo lângă Parcul Cişmigiu. Acolo noi tinerii ne adunam, mai făceam câte un bal de boboci, mai făceam câte o discotecă. La un moment dat chiar eu eram care… fiind la electronică, am adus nişte scule, am împrumutat şi orgă de lumini şi io… io făceam discoteca. Discoteca ! Mă rog, era o chestie mult mai mică şi mai şubredă decât este acuma. /…/ (ACIO – CNSAS, interviu cu Sandor Kacso, realizat Denisa Budeancă, fragment transcris de Denisa Budeancă)

/…/ În al doilea  rând, am fost încă din adolescenţă parte dintr-un grup literar care s-a format în jurul lui Alexandru Muşina  şi unde noi am avut şansa enormă de a descoperi lucrul cel mai bun pe care-l are omul, adică libertatea şi lipsa libertăţii. Şi-atunci, dacă ai percepţia asta de la 16-17 ani, când ajungi student nu mai poţi să fii minţit cu orice. Sigur că eu, ajungând din anul întâi acolo, am spus ceva la un moment dat într-un mediu, eram bineînţeles de-o naivitate perfectă, erau colegii mei, cum să bănuiesc eu că vreunul dintre profesori este turnător, şi, deşi evident că, iar repet, că din familie ştiam, tata a fost la rândul lui urmărit de Securitate, o istorie întreagă care ar merita ea însăşi…pentru că este fabuloasă în dezvoltarea ei paranoidă. /…/ (ACIO – CNSAS, interviu cu Andrei Bodiu, realizat Daniela Iamandi, fragment transcris de Cipriana Moisa)

/…/ Ce resimţeam foarte greu era acea îndoctrinare ideologică la care eram supuşi. Faptul că trebuia să învăţăm anumite cursuri… era materialismul dialectic, materialism istoric, socialism ştiinţific… care nu prea se încadra în formaţia noastră de istorici. Sigur că există şi curentul marxist al istoriei dar nu era neapărat nevoie de acea îndoctrinare. Şi profesorii încercau cât de cât să fie mai apropiaţi şi… atunci am învăţat cel mai mult să citesc printre rânduri anumite pasaje. A! Am făcut şi ateism. În rest, mă rog… aşa cum era perioada aceea cu lipsurile alimentare care erau… cu lumina… dar asta mai mult în liceu şi cu… Ţin minte că a fost un an deosebit de greu când s-a întrerupt furnizarea de energie termică şi stăteam în… eram în clasa a XII-a şi stăteam în clasă cu paltoane şi cu mănuşi. /…/ (ACIO – CNSAS, interviu cu Liviu Bejinaru, realizat de Cristina Anisescu, fragment transcris de Cipriana Moisa)