EXPOZIŢIA „OMAGIALĂ”
Muzeului de Istorie al R.S.R. i-a fost rezervat un loc central în mecanismul cultului personalităţii lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu. Pentru că, pe 23 ianuarie 1978 a fost deschisă expoziţia „Dovezi ale dragostei, înaltei stime şi profundei preţuiri de care se bucură tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, ale amplelor relaţii de prietenie şi colaborare dintre poporul român şi popoarele altor ţări”.
Expoziţia ocupa 10 săli la etajul al doilea al muzeului, întinzându-se pe cca 2 500 m.p. şi era o adevărată „odă” la adresa cuplului Ceauşescu. Aici au fost expuse cadourile primite de cei doi, din ţară şi străinătate, cu diferite ocazii.
În prima sală se aflau imagini fotografice, documente, cărţi, tabele sintetice, texte, hărţi şi alte mijloace muzeotehnice moderne care înfăţişau „neobosita activitate desfăşurată de secretarul general al partidului, preşedintele republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru”.
În Sala 2 se aflau daruri primite de la „oamenii muncii” din judeţele: machete; miniaturi ale unor obiective industriale; mostre; platouri cu portretele Ceuşeştilor, plachete, tapiserii, covoare, carpete, inscripţii pe tot felul de materiale; costume şi piese de port popular, ştergare, milieuri, feţe de masă, ceramică.
În expoziţie de aflau busturi şi picturi ale lui Ceauşescu, realizate de artişti plastici cunoscuţi: Ion Irimescu, Marius Butunoiu, Martin Iszak, Gheorghe Rădulescu, Paul Erdos, Sabin Bălaşa, Dan Hatmanu. Existau şi sculpturi (care însă nu îl reprezintă de preşedintele R.S.R.) semnate de Ion Jalea, Ion Irimescu, Vida Geza.
În Sala 5 se aflau decoraţii, ordine, medalii, titluri onorifice şi ştiinţifice („Însemne ale înaltei preţuiri, însemne ale prestigiului unanim şi fără precedent de care se bucură Republica Socialistă România prin preşedintele său”). Erau aşezate pe continente, pentru ca vizitatorul să nu se încurce. Nu lipseau diplomele primite de N. Ceauşescu. Cele de Doctor Honoris Causa ale Universităţilor din Bucureşti, Beirut, Nisa, Buenos Aires, Quito, Yucatan, Lima sau cea de doctor în ştiinţe al Universităţii din Teheran. Elena Ceauşescu era prezentă prin intermediul diplomei de Doctor Honoris Causa a Universităţii Feminine a Filipinelor, diploma de doctor onorific în ştiinţe al Universităţilor din Teheran, Buenos Aires, Yucatan, cea de membru corespondent al Academiei din Atena şi cea de membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York. La un moment dat a existat chiar propunerea de a se duce titlurile ştiinţifice şi decoraţiile în tezaur! Nu lipseau nici medaliile jubiliare primite de la instituţii şi organizaţii internaţionale: O.N.U., U.N.E.S.C.O., C.A.E.R., Tratatul de la Varşovia.
Sala numărul 6 era destinată cadourilor primite din Africa (sculptură în lemn, fildeş şi bronz, costume tradiţionale, arme – sabia oferită de regele Marocului, servicii de cafea sau ceai – unul oferit de preşedintele Republicii Egipt, covoare şi tapiserii). În Sala nr. 7 erau etalate cadouri din America Centrală, de Sud şi de Nord (cheile „de onoare” ale unor oraşe din SUA: New York, Los Angeles, San Francisco, Dallas; cupe, platouri, bijuterii – broşă de aur care-l întruchipa pe zeul aztec Xochipilli, bibelouri, machete – macheta unei corăbii primită de la Partidul Socialist din Chile, macheta capsulelor spaţiale din misunile Apollo VII şi Apollo XI, monede de aur cum au fost cele primite de la Sindicatul laptelui din Venezuela, vaze, arme, obiecte de artizanat, drapele, cravate, scaune de regizor de la Hollywood, animale împăiate, cochilii, artă plastică). În Sălile 8 – 9 se găseau cadouri din Asia: obiecte de valoare istorică (copia barilului care atestă vechimea statului persan, opaiţe, steaguri, arme – unele făcute din rămăşiţele unor avioane americe doborâte de vietnamezi, chei, medalii, obiecte de artă, covoare, tapiserii, servicii de ceai, cafea, lichior, vase (bomboniere, tăvi, fructiere, cafetiere), unele executate în filigran de argint aurit, obiecte şi mobilier din sidef, arme, animale împăiate (broaştele din Vietnam), porţelanuri, costume populare etc. În fine, Sala 10 era destinată cadourilor primite cu ocazia vizitelor prin Europa, atât în statele comuniste cât şi în cele capitaliste: copia lupoaicei capitoline oferită de municipalitatea din Roma, bustul împăratului Traian primit în urma vizitei la Vatican, machete de avioane Fokker primite din R.F.G., caravele în filigran de argint aurit primite din Lisabona, gravuri după Goya, busturi, carpete şi tablouri cu Lenin (unul înglobat într-un monolit de cristal) primite de la Moscova, costume populare, porţelanuri din Cehoslovacia, covoare, casete, tapiserii, seturi de căni etc.
În total, până în anul 1989, fondul de obiecte de de la Omagială (parter şi etajul 2) a depăşit 10 000 de obiecte! Nu este deci, de mirare, că soţii Ceauşescu se refereau la Muzeul de Istorie al R.S.R. cu apelativul „MUZEUL NOSTRU!”.
