Nomenclatura – membrii I (A – C)

Apostol, Gheorghe. Născut în anul 1913, la Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi. Membru PCR din 1934; arestat în 1937 şi condamnat la 3 ani de închisoare. Deţinut apoi la Caracal, Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu, a evadat în 1944, împreună cu Gheorghiu Dej. Colaborator apropiat al lui Dej, a contribuit la eliminarea grupului Pauker – Luca – Georgescu şi a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Membru al CC al PMR, membru al Biroului Politic şi chiar secretar – general al PMR (1954 – 1955). În 1965 a pierdut în faţa lui Nicolae Ceauşescu conducerea partidului şi a statului. A fost păstrat o perioadă în structurile de conducere ale partidului, după care a fost marginalizat, fiind trimis ambasador prin America de Sud. A fost iniţiatorul „scrisorii celor şase”, trimisă lui Ceauşescu în 1989

Bârlădeanu, Alexandru. (1911-1997). Născut la Comrat, republica Moldova. Profesia de bază: profesor. Membru de partid din 1943, membru C.C. al P.M.R. din 1955. A participat la tratativele de pace de la Paris 1946-1947 în calitate de expert economist. Funcţii deţinute:secretar general al Ministerului Economiei Naţionale şi la Ministerul Industriei şi Comerţului (1946, respectiv 1947-1948); ministru adjunct la Ministerul Industriei (apr.1948), la Ministerul Comerţului (aug.1948), ministrul Comerţului Exterior (1948-1954); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1965/1967-1969); preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1955-1956); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1965-1967); preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (1967-1968); vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994). A fost unul din semnatarii „scrisorii celor şase” foşti lideri ai P.C.R. care îl criticau pe Nicolae Ceauşescu. După revoluţia română din decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, apoi în biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. A fost preşedintele Senatului României în perioada 1990-1992.

Blajovici, Petre (Petru). S-a născut în 1922, în comuna Cefa, jud. Bihor. Studii: Facultatea de Economie Generală, Academia de Studii Economice; Academia de Ştiinţe Social-Politice “Ştefan Gheorghiu”. Profesia de bază: lăcătuş mecanic. Membru de partid din anul 1947. Funcţii deţinute: vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1965-1967); ministrul Muncii (1967-1969); ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare; ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în Zimbabwe (1980-1983).

Bodnăraş Emil. 1904 – 1976. Născut la Iaslovăţ, jud. Suceava. Ofiţer de artilerie în armata regală, a dezertat în 1932 în URSS, unde a fost recrutat de serviciile secrete sovietice. Întors în ţară în 1935, a fost arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare. Eliberat în 1940, s-a ocupat cu comerţul cu var şi ţiglă, dar are un rol important în cadrul mişcării comuniste, devenind un apropiat al lui Gheorghiu Dej, pe care îl ajută să evadeze din lagărul de la Tg. Jiu. A jucat un rol deosebit în înlăturarea de la conducerea PCR a lui Ştefan Foriş, dar şi în lovitura de stat de la 23 august 1944, el fiind conducătorul grupului de comunişti care l-a preluat pe Ion Antonescu şi l-a predat sovieticilor. După venirea comuniştilor la putere, ocupă funcţii importante în aparatul de partid şi de stat: ministru (de Război, al Apărării Naţionale, al Forţelor Armate), vicepreşedinte şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, deputat în MAN. Unul dintre puţinii apropiaţi ai lui Dej, care au rămas în structurile de conducere ale PCR şi în timpul lui Ceauşescu.

Borilă, Petre. 1906-1973. Pe numele adevărat Iordan Drăgan Rusev. S-a născut la Silistra, Bulgaria. Studii: Şcoala Superioară de Partid. Profesia de bază: electromecanic. Membru de partid din 1924. A fost arestat la Sofia şi Kosiče ca urmare a legăturilor sale cu cercurile comuniste. A luptat în brigăzile internaţionale din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial i-au fost încredinţate la Moscova o serie de misiuni politice şi militare. Funcţii deţinute: ministru adjunct al ministrului Forţelor Armate şi ministrul Construcţiilor în timpul guvernului Petru Groza; Preşedinte al Comisiei Controlului de Stat (1951-1953); ministrul Industriei Alimentare; vicepreşedinte(1954-1955 şi 1957-1965) şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1957).

Bunaciu, Avram. 1909-1983. Născut în satul Gurba, comuna Şicula, jud. Arad. Profesia de bază: avocat. Profesor universitar. În perioada 1945-1946 a fost şef al acuzatorilor publici de pe lângă Tribunalul Poporului din Bucureşti. Bunaciu a fost însărcinat să organizeze Tribunalul Poporului din Cluj care a pronunţat condamnări mai aspre decât alte instanţe celor găsiţi vinovaţi de crime de război. Subsecretar de stat la preşedinţia Consiliului de Miniştri (ian.-febr. 1948), apoi ministru al Justiţiei după înlăturarea lui L. Pătrăşcanu (1948-1949), revenind în această funcţie pentru numai trei săaptămâni în perioada 31 dec. 1957-23 ian. 1958. A ocupat succesiv următoarele funcţii în conducerea de stat: preşedinte al Comisiei Controlului de stat cu rang de ministru (sept.1949-oct. 1950); prim-adjunct al ministrului Afacerilor Externe (până la 23 iul 1952); reprezentant al Grupului Naţional Român în Consiliul Uniunii Interparlamentare (până la 17 feb. 1958). Apoi ministru al Afacerilor Externe (1958-1961); vicepreşedinte al Consiliului de Stat al R.P.R.(1961 şi reales în 1965); preşedinte al Comisiei Electorale Centrale a M.A.N.(1966); preşedinte al Comisiei Constituţionale a M.A.N. (1965, reales în 1969).

Ceauşescu, Elena. 1919-1989. Născută la Petreşti, jud. Dâmboviţa. Studii: 3 clase la Şcoala primară din comuna Petreşti. A devenit membru de partid în 1939. S-a căsătorit cu Nicolae Ceauşescu în 1945. În 1957 absolvă cursurile facultăţii de chimie industrială din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, iar zece ani mai târziu, în 1967 obţine doctoratul în chimie moleculară la Institutul de Chimie Macromoleculară din Iaşi cu teza: „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”, lucrare, după cum se ştie redactată de specialişti în domeniu. A început ca ucenic la o fabrică de textile din Dealul Sirii, în Bucureşti, apoi laborant(1944-1957), cercetător ştiinţific (din 1957) şi director (din 1964) la Institutul de Cercetări Chimice Bucureşti. A devenit apoi director general al Institutului Central de Chimie (1972-1 apr.1980) şi în cele din urmă prim-viceprim-ministru al Guvernului (1 apr.1980-22 dec.1989). Din 1979 a devenit a doua persoană în stat ca importanţă politică, astfel că numele său era asociat „Cabinetului nr. 2”. Membru al Academiei R.S.R. din 1974, al Academiei de Ştiinţe din New York, membru de onoare de maximă calificare al Institutului Regal de Chimie al Marii Britanii, membru de onoare al unor numeroase instituţii de prestigiu din întreaga lume. De asemenea, Institutul politehnic din Londra centrală i-a acordat titlul de profesor „Honoris Causa”, iar Universitatea Naţională Autonomă din Mexic a numit-o profesor universitar extraordinar al acestei instituţii. „Înalta Doamnă a Ţării” cum a denumit-o scriitorul Eugen Barbu era apelată politic cu formula „Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu” la care deseori se adăuga şi „savantă de renume mondial”.

Ceauşescu, Nicolae. 1918-1989. Născut la Scorniceşti, jud.Olt. Studii: 4 clase primare. Profesia de bază: pantofar. Membru de partid din 1936. În acelaşi an este numit secretar general al Comitetului regional Prahova al U.T.C.dR. Arestat şi condamnat de Tribunalul Militar Braşov, în 1936, la 2 ani închisoare, amendă şi 1 an interdicţie de a părăsi comuna Scorniceşti pentru infracţiuni contra liniştii publice. Pedeapsa a executat-o la penitenciarele din Braşov şi Doftana. Membru şi secretar al C.C. al U.T.C.dR. Între 1940-1944, arestat şi închis la penitenciarele Jilava, Caransebeş, Tg. Jiu. Şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al ministrului Forţelor Armate(1950-1954). Responsabil în cadrul Biroului politic C.C. al P.M.R. de Secţiile Organelor de Partid, Agrară şi Administrativă ale C.C. al P.M.R.,Direcţia superioară politică a armatei, Direcţia politică a C.F.R., Direcţia Politică a M.A.I., Crucea Roşie şi A.V.S.A.P. Funcţii de partid şi de stat deţinute: preşedinte al Consiliului de Stat (din 1967), al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste (1968-1974), preşedinte al R.S.R. (din 1974), al Biroului Permanent al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale (1973-1989), al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii (1977-1989), al Consiliului Naţional al F.U.S. (1974-1980) şi al Consiliului Naţional al F.D.U.S.(1980-1989), comandant (1967-1974) şi comandant suprem al Forţelor Armate ale R.S.R.(1974-1989). A fost ales preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice şi a primit titlul de Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, şi a altor universităţi din străinătate.

Ceauşescu, Nicu. 1951-1996. Născut la Bucureşti. A absolvit cursurile Facultăţii de Fizică la Universitatea din Bucureşti şi ale  Facultăţii de Economie din cadrul Academiei de Ştiinţe Social politice “Ştefan Gheorghiu”;doctorat în fizică. A devenit membru de partid în 1971. Funcţii deţinute: preşedinte al Comisiei pentru probleme organizatorice şi ale vieţii interne de organizaţie al C.C. al U.T.C.; prim-secretar al C.C. al U.T.C.; ministrul pentru Problemele Tineretului; preşedinte al Comitetului Consultativ al O.N.U. pentru Anul Internaţional al Tineretului-1984;preşedinte al Asociaţiei Tineretului şi Studenţilor Români pentru Statele Unite (1984); prim-secretar al Comitetului judeţean de partid şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Sibiu.

Chişinevschi, Iosif. 1905-1962. Născut în loc. Bălţi, Republica Moldova. Studii: Şcoala Leninistă a Cominternului de la Moscova. Membru de partid din 1928, membru C.C. al P.C.dR. din 1931, apoi reales în 1938 şi 1940. Membru al secretariatului C.C. al P.C.dR. între 1936-1941. Şef al Secţiei Educaţie Politică a C.C. al P.C.dR., în 1938 şi preşedinte al Organizaţiei Bucureşti a P.C.dR., până în aprilie 1941, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1955). În cadrul Biroului Politic a răspuns de Secţiile Propagandă şi Agitaţie, Ştiinţă şi Cultură, Cadre, Relaţii Externe, Cadre din Exterior, Plan-Finanţe-Comerţ, Munca de Partid în rândul femeilor, de Procuratura Generală şi Tribunalul Suprem al R.P.R. A fost director general al Direcţiei Generale Industriale din Ministerul Învăţământului şi director al Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii”. În urma hotărâriilor luate la Plenara din iunie-iulie 1957, I. Chişinevschi va fi exclus di conducerea partidului.

Chivu, Stoica. 1908-1975. Născut la Smeeni, jud. Buzău. Profesia de bază: cazangiu. Membru de partid din 1931. Membru al Sindicatului C.F.R. din 1927. Cazangiu la Atelierele „Griviţa” Bucureşti până în februarie 1933. S-a alăturat lui Gh. Gheorghiu Dej, Vasile Luca şi Constantin Doncea în organizarea grevei din 16 februarie 1933. A fost aresta şi condamnat la 12 ani închisoare, iar după 1940 a fost graţiat de către Consiliul de Război al Corpului I Armată, dar a fost internat în lagărul de la Tg. Jiu unde a devenit un apropiat al lui Gh. Gh. Dej. A ocupat următoarele funcţii: Ministrul Industriei (1948-1949); ministrul Metalurgiei şi Industriei Chimice (1949-1952); prim-vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1961); preşedinte al Consiliului de Stat (1965-1967); membru al Consiliului Apărării R.S.R. (1969-1970).

Ciobanu, Lina. S-a născut în1929, în comuna Potcoava, jud. Olt. Profesia de bază: ţesătoare. Membră de partid din anul 1947 şi membru C.C, al P.C.R. din 1969. Funcţii deţinute: prim-secretar al Comitetului de partid al sectorului şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular al sectorului 2 (1968-1974); preşedinte al Comitetului naţional al Femeilor (1974-1977); ministrul Industriei Uşoare (1975-1984 şi feb-sept.1987); viceprim-ministru al Guvernului (1987-1989).

Coliu, Dumitru. 1907-1985. Pe numele adevărat Kolev Dimităr. S-a născut în localitatea Vasilieva, fostul jud. Caliacra. Membru de partid din 1925. Profesia de bază: ofiţer. Membru al C.C. al P.C.dR.din 1938. În anul 1940 pleacă în U.R.S.S. A înainta în ierarhia militară astfel: căpitan (1943), ofiţer politic (1943-aug.1944) şi locţiitor politic (aug.1944-aug.1945) în Regim. 2 nfanterie din Divizia „Tudor Vladimirescu”; locţiitor politic al Diviziei „Tudor Vladimirescu”; colonel în rezervă (aug.1945); şef al Secţiei pentru Probleme Militare a C.C. al P.C.R.(1946-29 dec.1947), secretar general administrativ al M.Ap.N.(29 dec.1947-1949), colonel activ din 29 dec. 1947, iar de la 1 mai 1948 obţine gradul de general-maior. În perioada 1949-1951 a fost ataşat militar al R.P.R. în U.R.S.S., apoi director general al direcţiei Speciale pentru Probleme Militare din cadrul Consiliului de Miniştri (6 martie 1952-1954) şi membru al Prezidiului Marii Adunãri Naţionale şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe între anii 1953-1955. A fost preşedinte al Comisiei Controlului de Stat (iunie 1955-apr. 1961).

Constantinescu, Miron. 1917-1974. Pe numele său adevărat Mehr Kohn. Născut la Chişinău, Republica Moldova. Studii: Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti, doctorat. Profesia de bază: sociolog. Membru de partid din 1936; cercetător la Institutul de Ştiinţe Sociale (1939-1940); arestat şi condamnat la 10 ani muncă silnică. Între aprilie 1941 şi 23 august 1944 a fost  închis la penitenciarele Caransebeş şi Tg. Jiu. În 1944 devine redactor şef al ziarului „Scânteia”. A fost preşedinte al Comisiei pentru afacerile externe a Adunării Deputaţilor (1946-1948), membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955; 1968-1974) şi secretar al acestuia (1952-1954), preşedinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955) etc. După prezentarea Raportului Secret al lui N. Hrusciov şi condamnarea „cultului personalităţii”, M. Constantinescu a încercat, alături de Iosif Chişinevschi o acţiune de îndepărtare a lui Gheorghiu Dej de la putere, ceea ce le va aduce celor doi excluderea din partid, în 1957. Readus în viaţa politică de către N. Ceauşescu, a fost numit ministru al Învăţământului în perioada aug.1969-feb.1970, apoi rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”(1970-1972), preşedinte al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (oct.1972-ian.1973), Preşedinte al Consiliului Economic(din oct 1972), vicepreşedinte al Consiliului de Stat (1972-1974), preşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale (1972-1974). În 1974 a devenit membru al Academiei R.S.R.

Constantinescu-Iaşi, Petre. 1892-1977. Născut la Iaşi. Studii: Facultatea de litere şi Filozofie “A.I. Cuza ” din Iaşi, doctor în istoria artelor şi arheologie. A fost ales membru al Academiei R.S.R. în 1948. A fost unul dintre fondatorii P.C.dR. A fost întemniţat de mai multe ori în închisorile din Doftana, Miercurea Ciuc şi Tg. Jiu. A fost membru fondator al asociaţiei Amicii U.R.S.S. S-a implicat activ la pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. Funcţii deţinute: ministrul Propagandei (martie 1945-martie1946); ministrul Informaţiei (martie 1945-nov.1946); vicepreşedinte al primului prezidiu al M.A.N.; ministrul Cultelor (1953-1957).

Crăciun, Constanţa. 1914-2002. Pe numele său adevărat Helena Vinţe. S-a născut la Constanţa. Profesia de bază: profesor. Membru de partid din 1935, iar din 1936 membru C.C. al P.C.dR. În 1942 a fost arestată şi condamnată la 25 de ani muncă silnică şi închisă la penitenciarele din Văcăreşti şi Mislea (1942-1944). A fost membră a prezidiului M.A.N. (1948-1953); ministru al Culturii (1953-1957), apoi în 1959 adjunct în cadrul aceluiaşi departament. În iunie 1962 devine preşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, iar în perioada 1965-1969 ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Stat.

 Autor: MNIR

Share this post