Rangheţ, Iosif. 1904-1952. Născut în com. Olari, jud. Arad. Absolvent al Universităţii Leniniste din Moscova. Profesia de bază: rihtuitor. Membru de partid din 1930 şi membru C.C. al P.C.R. între 1943-1945. A fost şeful Direcţiei Cadre a C.C. al P.C.R. (1945-1948) şi preşedinte al Comisiei de Stat a Combustibililor (1949-1950).
Rădăceanu, Lothar. 1899 – 1955. Născut la Rădăuţi. Pe numele său adevărat Wurtzler Lothar; profesor, doctor în filozofie (1925). Din 1919 membru PS şi apoi PSD, al cărei secretar general devine după 23 august 1944. De mai multe ori ministru în perioada 1944 – 1948. Membru de partid din 1948; ministrul Muncii şi Prevederilor Sociale (1948 – 1952). Membru CC al PMR, deputat. Academician (1955).
Răutu, Leonte. 1910-1993. Pe numele adevărat Lev Oighenstein, s-a născut la Fălticeni, jud. Suceava. A absolvit facultatea de matematică. În 1931 întră în rândurile P.C.dR. A fost condamnat între 1930-1931 şi 1934-1940 şi închis la penitenciarele Chişinău, Doftana, respectiv Cernăuţi şi Jilava. Între 1948-1956 a fost şeful Secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., apoi între 1956-1965, şef al Secţiei Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R.; secretar general (până în nov. 1964) şi adjunct (din 1964) la Ministerul Comerţului Exterior. În cadrul Secretariatului C.C. al P.C.R. a răspuns de: Secţia Propagandă şi Agitaţie, Secţia de Presă şi edituri, Secţia Relaţiilor externe, Institutul de Istorie a Partidului, Secţia Învăţământ, Consiliul Naţional pentru educaţie Fizică şi Sport, Consiliul naţional al Organizaţiei Pionierilor. A fost vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri în perioada 1969-1972 şi vicepreşedinte al Consiliului Superior al Educaţiei din 1980.
Rădulescu, Gheorghe (Gogu). 1914-1991. Născut la Bucureşti. De profesie economist. În 1949 a devenit membru de partid. În octombrie1952 a fost exclus, fiind acuzat de „deviere de dreapta” şi reprimit în februarie 1957. A deţinut, printre altele, următoarele funcţii: ministrul Comerţului Interior (1956-1957); ministrul Comerţului (1959-1962); ministrul Comerţului Exterior (1962-1963); preşedinte al Consiliului de Conducere al Curţii Superioare de Control Financiar (1973-1989); viceprim-ministru al Guvernului (1975-1979); vice-preşedinte al Consiliului de Stat (1979-1989); preşedinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale (din martie 1979); preşedinte al Biroului Comisiei pentru problemele cooperării economice şi relaţiilor internaţionale ale partidului şi statului al C.C. al P.C.R. (din martie 1980).
Roman, Valter. (1913-1983). Născut la Oradea. Profesia de bază: inginer electrotehnic. Membru de partid din anul 1931. Membru al P.C. Cehoslovac, a activat în celula studenţilor români de la Brno, iar din acuza activităţii comuniste a fost expulzat în Austria, unde a avut legături cu celula studenţească din Viena. În perioada 1933-1934 a fost activist ocupat cu agitaţia şi propaganda la Comitetul judeţean P.C.dR. Ilfov. În 1934 este arestat şi judecat în libertate, iar în 1935, cu acordul P.C.dR. pleacă în Franţa unde a făcut parte din conducerea grupului comunist român. În 1936 a fost condamnat în lipsă, de Curtea Marţială Bucureşti, la 8 luni închisoare. Membru al P.C. Francez şi al P.C. Spaniol. Funcţii deţinute: şef al Direcţiei de Propagandă din Inspectoratul General al Armatei pentru educaţie, Cultură şi propagandă; ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1951-1953); director al Editurii politice; Membru al următoarelor instituţii: Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Consiliul Suprem al dezvoltării economice şi sociale, Academia de Ştiinţe Social – Politice “Ştefan Gheorghiu” , Consiliul naţional al F.D.U.S.
Roşianu, Mihai. 1900 – 1973. Învăţător la Mateeşti – Vâlcea. Membru al PNŢ, ajungând în 1940 şeful organizaţiei acestui partid, în judeţul Vâlcea. În 1944 a trecut la comunişti, ocupând funcţia de secretar al regionalei Oltenia. A jucat un rol important în evadarea lui Gheorghiu Dej din lagărul de la Târgu Jiu. A devenit ulterior un protejat al acestuia, dar nu a îndeplinit funcţii în prima linie a puterii.
Sălăjan, Leontin. 1913-1966. Pe numele adevărat Leon Szilaghi. S-a născut în comun Sântău, jud. Satu-Mare. Profesia de bază: lăcătuş. A devenit membru de partid în 1939. Este ales membru în C.C.al P.M.R. în 1948. A efectuat stagiul militar la Regimentul 3 Transmisiuni (armă geniu). În timpul guvernului Petru Groza a deţinut funcţiile de ministru al Sănătăţii şi prevederilor Sociale, preşedinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei şi ministru al Construcţiilor. A fost avansat la gradul de general-maior, devenind adjunct al ministrului Forţelor Armate şi Şef al Marelui Stat Major. Din 1951, când a obţinut gradul de general locotenent, şi până în 1955 a ocupat funcţia de prim-adjunct al ministrului Forţelor Armate şi Şef al Marelui Stat Major. Din 1955 şi până în 1966, anul morţii sale i-a revenit funcţia de ministru al Forţelor Armate.
Stoica, Gheorghe. 1900 – 1976. Născut la Dorohoi, jud. Botoşani. Membru al PCR din 1921; general maior (1948), membru supleant şi membru al CC al PMR/PCR (1948 – 1974), ambasador în RDG, şef al Direcţiei de cadre, membru al Consiliului de Stat şi preşedinte al Comisiei Centrale de Revizie etc.
Vasilichi, Gheorghe. 1902 – 1974. Născut la Cetate, jud. Dolj. Tinichigiu de meserie, a intrat în PCR în anul 1927. A ocupat diferite funcţii în cadrul structurilor organizatorice ale PCR în perioada interbelică. A luat parte la greva ceferiştilor din 1933, fiind ulterior arestat şi condamnat la 12 ani de închisoare. Evadează în 1935 şi fuge în URSS, de unde se înrolează ca voluntar în brigăzile internaţionale care au luptat în războiul civil spaniol. În timpul celui de-al doilea război mondial a luptat în cadrul Rezistenţei franceze. După 1945 deţine funcţii înalte în stat: ministru al Educaţiei, ministru al Minelor şi Petrolului, preşedinte UCECOM, deputat în MAN.
Vass, Ghizela. 1912-2004. Născută la Iaşi. Studii: 7 clase elementare, Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu”. Profesia de bază: croitoreasă. Membră de partid din 1933. A fost şef al Secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (1957-1965), şef al Secţiei Internaţionale a C.C. al P.C.R. (din 1965), adjunct al şefului Secţiei Relaţii Externe şi Cooperare Economică Internaţională a C.C. al P.C.R.
Vâlcu, Vasile. 1910 – 1999. Născut la Ceamurlia de Jos, jud. Tulcea. De meserie croitor. Membru PCR din 1929. Şef al Departamentului „A” din Direcţia Generală a Securităţii Statului (1952 – 1954); şef al Direcţiei I Informaţii Externe din MAI (1954 – 1955). Deputat MAN (1948 – 1989). Membru supleant al CC al PCR (1958 – 1960); membru CC al PCR (1960 – 1979) şi membru CPEx al CC al PCR (1974 – 1979).
Verdeţ, Ilie. 1925-2001. S-a născut la Comăneşti, jud. Bacău. Profesia de bază: miner. Studii: Şcoala primară; Şcoala de partid de şase luni; Şcoala Superioară de Partid de pe lângă C.C. al P.C.U.S.; Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu”; A.S.E. Membru de partid din 1945. A ocupat următoarele funcţii: vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1965-1967); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1967-1978); prim-vicepreşedinte al Guvernului şi preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1978-1979); prim-ministru al Guvernului (1979-1982); vicepreşedinte al Consiliului de Stat al R.S.R. (mai-oct.1982); ministrul Minelor (1985-1986).
Vinţe, Ion. 1910-1996. Pe numele adevărat János Vincze. Născut la Lipova, jud. Arad. Membru de partid din 1931, şi membru C.C. al P.M.R. între 1948-1960. În 1942 a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. În 1945 a fost acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului, apoi, în 1947 a fost numit ministru plenipotenţiar în Ungaria. A deţinut următoarele funcţii: ministru al Silviculturii (1948-1949) şi al Industriei Alimentare (1949-1950), adjunct al ministrului Afacerilor Interne şi comandant al trupelor de Securitate, cu gradul de general-maior (1952), vicepreşedinte al Comisiei Controlului de Partid (1960-1969).
Voitec, Ştefan. 1900 – 1984. Membru al Partidului Socialist şi apoi al Partidului Social Democrat. Ministru al Educaţiei în guvernul Sănătescu; membru al delegaţiei române care a semnat Tratatul de Pace de la Paris din 1947. Împreună cu Lothar Rădăceanu, a fost unul din artizanii alianţei cu PCR în alegerile din 1946, fapt ce a dus la divizarea PSD. În 1947, după fuziunea (de fapt absorbţia) PSD cu PCR şi formarea PMR, a rămas în conducerea acestuia. Membru al Prezidiului MAN după abolirea monarhiei (1948); vicepremier în guvernele Petru Groza, Chivu Stoica, I.Gh. Maurer. Preşedinte al MAN (1961 – 1974). Membru titular al Academiei RSR (1980).
Autor: MNIR
