Poeme… electorale

Partidele politice s-au pregătit temeinic pentru alegerile din noiembrie 1946, iar una din “armele” cel mai des folosite a fost satirizarea adversarilor politici. Iată două exemple de astfel de satirizări, prin intermediul unor poezii. În prima este atacat Frontul Naţional Democrat (FND), aflat sub conducerea comuniştilor, în cealaltă este lăudată “guvernarea democrată” şi sunt luaţi în vizor conducătorii partidelor istorice.

 

Potopul lui Noe

”Dumnezeu văzând că omul e perfid şi păcătos

Şi c`ameninţă planeta cu al său gând periculos

Hotărî ca să-i distrugă pân` la ultimul atom

– Să se ducă opt cu-a brânzei pacostea numită om.

Deci chemă la el pe Noe şi îi spuse: – Sunt decis

Să termin cu stăpânirea care azi m-a compromis.

I-am dat mâini, i-am dat picioare, dar, de secole întregi

Nu se-astâmpără şi gata! Nu mai vreau! Mă înţelegi?

Poţi să iei de vrei în arcă: şoareci de la antipozi,

Dobitoci, tâmpiţi, cămile, mamifere şi nerozi;

Dar…să nu îmi iei lichele, că te-ai lins pe bot de Rai!

Înţelegi! Fără lichele! Cred c-ai priceput? Good Bye!…

Pleacă Noe peste valuri cu a lui încărcătură,

Când deodată peste arcă trăznete se abătură

Şi`ntr-o clipă jumătate arca e făcută praf

Noe doar scăpând cu viaţă; restul… ciulama, pilaf!

– Dar cu ce greşit-am Doamne? Plânge Noe istovit

Ridicând spre ceriu ochii, – oare ce-am nesocotit?

– Mai mă`ntrebi? Răspunde Domnul cu`n oftat nespus de trist:

Ai greşit fiindcă în arcă ai luat şi-un … F.N.D.-ist”.

 

Cronica rimata

“Soarele democraţiei luminând cu a sa tărie,

Scaldă azi întreaga ţară, după anii de urgie:

Viitorul României: MUNCA, CINSTE, LIBERTATE,

Va trăi doar în lumina guvernării democrate.

Pentru ca să întărească democrata guvernare,

Tot poporul stă de veghe: laolaltă mic şi mare,

Muncitorii de prin fabrici împreună cu plugarii.

Cu slujbaşii din birouri cot la cot cu cărturarii.

Libertatea câştigată prin jertfiiri şi lupte grele

N-o să fie prăbuşită de cei de prin cafenele.

De acei ce altă dată stăpâneau moşii bogate

Şi aveau ca robi ţăranii ce munceau pe deşelate

De acei ce muncitorii exploatau fără ruşine

Şi-i ţineau fără de pâine în uriaşele uzine. (…)

Cei crescuţi la şcoala crimei, huligani cu toroipanul,

Toţi aceştia sunt în slujba lui Maniu şi a lui Brătianu.

Fraţi plugari, aţi stat o clipă, liniştiţi, să vă-ntrebaţi:

De ce azi reacţionarii sunt aşa de disperaţi?

E desigur foarte lesne să le afli duşmănia:

E ciocoiul ce turbează că i s-a împărţit moşia,

E politicianul care n-re cum să jefuiască

Căci „istoricele” bande nu mai pot să cârmuiască,

Speculantul fără suflet, încolţit de legi severe,

Fabricanţi fără ruşine, însetaţi după avere,

La aceştia se adaugă rămăşiţe legionare,

Criminali de dus la ocnă în galeriile cu sare.I

ştia vor s-aducă iarăşi pe întinsul României

Jaful cel de altă dată şi cătuşele sclaviei.

Toată banda de nemernici se înăbuşe şi piere

De rămâne Petru Groza şi regimul la putere.

Fraţi plugari, să presupunem c-ar cădea democraţia…

Să vedeţi atunci pe dată cum v-ar copleşi urgia:

Imediat, pământul vostru, căpătat în primăvară,

Nu o să mai fie al vostru, căci vi-l ia ciocoii iară.

Veţi mânca din nou bătaie, veţi munci iar pe moşie

Şi-o să râd atunci ciocoii: – Na, poftim democraţie…

Veţi ajunge c`altă dată biete umbre întristate

Veţi munci ca să trăiască boierimea prin palate.

Fraţi din fabrici şi uzine, meseriaşi din ateliere,

Dac`ar fi prin imposibil Brătieni prin ministere,

Se sfârşeşte libertatea, siguranţa iar porneşte

Să vă schilodească-n beciuri, să vă ţie în al său cleşte.

N-o s-aveţi cui a vă plânge, când vă fură şi vă bate

Că atunci n-o să mai fie libertăţi şi sindicate.

Dragi ostaşi, ce în cazarmă azi trăiţi cu demnitate

Ce vedeţi că astăzi nimeni nu vă-njură şi vă bate,

Aţi mai consimţi vreodată, să primiţi din nou sudalme,

Să primiţi pe obrajii voştri scuipături şi pumni şi palme?

Asta vor reacţionarii: să ajungă iar românii

Să mjuncească în robie, ei să fie iar stăpânii.

Vor pământuri moşierii, speculanţii libertate.

Ca să sugă vlaga toataă a mulţimii-nfometate.

Toţi bandiţii ce altă dată huzureau de viaţă bună,

Nu pot încă să priceapă c-al lor soare stă s-apună;

Soarele democraţiei, luminând cu a sa tărie

Scaldă azi întreaga ţară, după anii de urgie.

Viitorul României: MUNCA, CINSTE, LIBERTATE,

Va trăi doar în lumina guvernării democrate (…)”.

Al. Doinaru.

Autor: MNIR