Comunismul in Romania

1956, 19 iunie. Cezar Petrescu // Demostene Botez // Emil Botta. Poet si actor // Eugen Barbu // Eugen Lovinescu // Eusebiu Camilar // Geo Bogza // Maria Banus // Marin Preda // Mihai Beniuc // Scriitorul Istvan Nagy (1904-1974) intr-un grup de prieteni // Sedinta a Uniunii Scriitorilor din Romania. Filiala Timisoara // Titus Popovici.

1965, 19 martie. Deschiderea Conferintei nationale a studentilor // 1966, 29 martie. Institutul de agronomie Timisoara. Ora de lucrari practice de fitopatologie // 1966. Inaugurarea noului local al scolii nr. 192  din Bucuresti // 1968. Practica de laborator la Institutul de Petrol si Gaza Bucuresti // 1969, 15 iunie. Defilare cu ocazia zilei pionerilor // 1972, 23 aprilie. Vizita unui grup de pioneri din Pitesti la Muzeul de Istorie a Partidului // 1972, 29 ianuarie. Elevi de la Liceul economic Bistrita invatand scrisul la masina // 1972, 29 ianuarie. Elevi de la Liceul economic Bistrita invatand scrisul la masina // 1972, 8 noiembrie. Laboratorul de masuri si automatizare de la Licul de chimie din Ploiesti // 1972. Ora de atelier la Scoala generala nr. 46. Bucuresti // 1975, 3 noiembrie. Congresul X al U.T.C. // 1975, noiembrie. Spectacol festiv dedicat celui de al X-lea Congres al UTC // 1977. Cuplul Ceausescu la gradinita Intreprinderii textile Moldova din Botosani // 1978, 2 mai. Ziua tineretului. Festivitatea de pe stadionul Republicii din Bucuresti // 1978. Laborator al Facultatii de mecanica a Institutului Politehnic din Cluj // 1979. Laborator de echipamente pentru prelucrarea datelor la Facultatea de mecanica fina din Bucuresti // 1980. Ora de laborator la Liceul industrial metalurgic din Beclean, judetul Bistrita Nasaud // 1982. Liceul agricol Ion Ionescu de la Brad din Roman // 1982. Practica la Institutul de Agronomie din Craiova // 1982. Studenti ai  Institutului Agronomic N. Balcescu din Bucuresti la practica // 1982. Studenti la horticultura la Institutul Agronomic N. Balcescu din Bucuresti // 1982. Tabara pionerilor din Sacele, Gorj // 1983, 3 iunie. Expozitie de lucrari practice la Liceul industrial nr. 2, Bucuresti // 1983, 3 iunie. Expozitie de lucrari practice realizate de elevii Liceului nr. 2 Bucuresti // 1983. Facultatea de constructii navale a Universitatii din Galati // 1984. Cabinetul de limba romana al Scolii generale Livada. jud. Satu Mare // 1984. Ora de curs la Liceul agroindustrial Fierbinti, Ialomita // 1985, 13 aprilie. Simpozionul cu tema Dreptul la educatie, drept fundamental al tinerei generatii // 1985, februarie. Vizita la intreprinderea 23 august // 1985. Brigadieri pe santierul canalului Dunare-Bucuresti // 1986, 19 aprilie. Seminar european studentesc cu tema Contributia invatamantului superior la dezvoltarea economico-sociala // 1986, 23 noiembrie. Tineri de pe Santierul National al Tineretului Dambovita votand la referendum // 1986, 5 august. Festivitatea de deschidere a Santierului National al Tineretului Canalului Dunare-Bucuresti // 1986, iulie. Palatul Pionerilor si Soimilor Patriei // Atelier la Scoala generala 46 din Bucuresti // Atelierele scoala si de prototipuri ale Institutului Politehnic Traian Vuia, Timisoara // Camping // Cantina caminului studentesc 6 Martie. Bucuresti // Cantina Scolii Petrol-Chimie din Ploiesti // Curs la Facultate de Chimie tinut de Ilie Murgulescu // Curs la I.M.F. Cluj // Deschidere an scolar // Deschiderea anului universitar 1970-1971 la Sala Palatului // Elevii Liceului economic Bistrita invatand calculul la masinile electrice // Institutul politehnic Cluj. Facultatea de electronica // Laborator de stiinte sociale la Institutul Petrol si Gaze Bucurest // Laboratorul de mineralogie la Institutul Petrol si Gaze Bucuresti // Liceul agroindustrial din Fierbinti, judetul Ialomita // Liceul industrial energetic nr. 4 Bucuresti // Liceul nr. 39 din Bucuresti. Predarea limbilor staine // Lucrare de diploma a studentilor de la Facultatea de electronica din Bucuresti // Lucrari de laborator la Facultatea de biologie din Bucuresti // Noua cladire a Liceului din Sf. Gheorghe // Ora de curs la Institutul Politehnic din Cluj, Facultatea de electronica // Ora de gimnastica // Ora de laborator la Facultatea de chimie din Institutul Politehnic Timisoara // Ora de laborator la scoala profesionala Unirea din Bucuresti // Ora de practica la Institutul de mine din Petrosani // Predarea limbilor straine la Liceul nr. 29 din Bucuresti // Scoala nou contruita in Bucuresti // Tabara Sacele din judetul Gorj // Tineretul gorjean pe santierul de constructii din Targu Jiu

Muzeul Național de Istorie a României își așteaptă vizitatorii cu o expoziție deosebită, în care își găsesc locul câteva obiecte... speciale. Este vorba de patru automobile datând de la începutul secolului al XX-lea, aduse de la mai multe instituții muzeale din țară: Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, Muzeul de Istorie din Galați și Muzeul Mixt din Tecuci.

Cel mai „bătrân” dintre aceste exponate este un automobil De Dion Bouton, datând din anul 1898, din colecția Muzeului de Istorie din Galați. Automobilul este derivat din triciclul apărut în anul 1894, având o caroserie neacoperită, din lemn de frasin. Deși seamănă mai mult cu o trăsură, are trei viteze pentru mersul înainte şi una pentru mersul înapoi. Sistemul de lumini este compus din două faruri cu flacără, alimentate cu acetilenă de la un generator.

Un alt exponat deosebit este automobilul Oldsmobile Curved Dash din 1901 (colecția Muzeului Naţional Tehnic), care atingea 30 km/h.

Cel mai încărcat de istorie este modelul FN Herstal, produs de fabrica de armament cu același nume din Liege (Belgia), primul automobil înmatriculat în București. Au fost produse 47 astfel de mașini, în anul 1900, din care cea cu nr. 40 a ajuns în Capitala României. Proprietarul automobilului, aflat astăzi în colecția MNIR, a fost George Bazil Assan, inginer și explorator, primul român care a ajuns în regiunile arctice și primul român care a făcut o călătorie în jurul lumii. În legătură cu înmatricularea automobilului său există o poveste cu iz de anecdotă: prințul George Valentin Bibescu ar fi dorit ca el să primească nr. 1 însă acesta fiind deja „adjudecat”, Prefectura Poliției Capitalei a găsit o soluție de compromis, astfel că automobilul lui Bibescu a primit numărul... 0!

O adevărată bijuterie pe patru roți este automobilul EGO, produs în Germania în anul 1924 (colecția Muzeului Mixt Tecuci). Din acest model de cabriolet au fost produse doar șapte exemplare, din care două au ajuns în România. Unul dintre ele a fost proprietatea colonelului Gheorghe Petrașcu, care l-a donat muzeului. S-ar părea că automobilul expus la MNIR este singurul „supraviețuitor” existent pe plan mondial!

Expoziția este completată de o serie de obiecte din domeniul auto (cască și ochelari de șofer de curse, carnet de șofer din perioada interbelică) și de o serie de informații referitoare atât la partea tehnică a exponatelor cât și la istoria lor dar și a automobilismului românesc și nu numai.

Expoziția este deschisă până la sfârșitul anului 2011.

Parteneri:

ASIGURA

DACIA

AUTO COBĂLCESCU

1964 Uzina cocsochimica din Hunedoara // 1965 Uzina de preparare a minereului de fier Teliuc // 1979 Uzina de preparare a mineralelor cuprifere Caraș Severin // Intreprinderea geologica de prospecțiuni pentru substante minerale // Laboratorul de analiza a Intreprinderii geologice de prospectiuni pentru substante minerale // Măsuratori geofizice // Prospecții geologice // Roata port-cupe a excavatorului pentru extractia lignitului

1960 Delegatia Romaniei la a XVa sesiune a Adunarii Generale ONU // 1960 Gheorghiu Dej vorbind la a XV sesiune a Adunarii Genrale ONU // 1961 Intalnirea tineretului din agricultura din tarile balcanice // 1967 Corneliu Manescu la ONU // 1972 Infiintarea Centrului UNESCO la Bucuresti // 1973 Atribuirea numelui Piata Natiunilor Unite fostei piete a Splaiului // 1975 Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa Helsinki // 1979 Secretarul general ONU Kurt Waldheim la Centru de Informare ONU de la Bucuresti // 1980 Consfatuirea statelor Pactului de la Varsovia // 1980 Sedinta comitetului CAER pentru colaborare tehnico stintifica // 1981 Reuniunea de la Madrid // 1984 Intrunire CAER la Moscova // 1984 Intrunirea CAER la Moscova

1981 Vernisajul expozitiei Dacii - descoperiri arheologice in Romania // 1982 Guvernatorul General al Canadei Edward Schreyer la MIRSR // 1982 Kenan Evren presedintele Turciei la MIRSR // 1983 Mohamed Haidalla seful Republicii Islamice Mauritania la MIRSR // 1983 Presedintele Mongoliei, J. Tedembal la MIRSR // 1983 Presintele Rep. Botswana la MNIR // 1983 Simpozionul international de macromolecule // 1983_Mika Spiliak, presed intele prezidiului RSF Iugoslavia la MNIR // 1984 Reuniune internationala la Costinesti // 1984 Seminarul international Tineretul si Dezvoltarea Brasov // 1985 Expo zitia Epoca Ceausescu 1988 Ceausescu la Expozitia Omagiala // 1988 Festivalul Enescu

Bucureşti, 10.06.2011
Muzeul Naţional de Istorie a României este onorat să vă invite miercuri, 15 iunie 2011, la sediul său din Calea Victoriei nr. 12, la conferinţa 70 de ani de la deportările din Basarabia şi Bucovina de Nord din 12–13 iunie 1941, susţinută de E.S. Vasile Soare, fostul ambasador al României în Kazahstan (2002–2008).
Prin organizarea acestei conferinţe va fi adusă în atenţia publicului istoria – poate mai puţin cunoscută – deportărilor şi strămutărilor forţate din provinciile istorice româneşti din anii ‘40–’50 în Siberia şi Asia Centrală, respectiv mărturii despre soarta celor aproximativ 7.000 de prizonieri români de război în lagărele staliniste din centrul Kazahstanului.
După cum se cunoaşte, Pactul Ribbentrop-Molotov a avut consecinţe tragice pentru populaţia româneasca din Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei. Anexarea acestor provincii româneşti de către URSS la 28 iunie 1940 a fost urmată de măsuri represive şi de deznaţionalizare a românilor basarabeni şi bucovineni de către regimul stalinist – deportări în masă şi trimiteri la muncă forţată în Siberia şi Kazahstan în anii ’40–’50 a zeci de mii de persoane, unele dintre acestea ne mai întorcându-se niciodată.
Conferinţa abordează cele trei valuri de deportări. Primul dintre acestea a avut loc în 12–13 iunie 1941, când din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 fiind arestate („membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”) şi 24.360 au fost deportate. În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi trimişi la destinaţii diferite. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unei represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică”. Românii din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în vagoane de vite către Siberia şi Kazahstan.
Cel de-al doilea val s-a desfăşurat în 6–7 iulie 1949. Operaţiunea, denumită conspirativ "IUG"/Sud, s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS, Nr. 1290–467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie”. În fapt, au fost deportate 11.293 de familii, respectiv 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.
Ultimul val, din 1 aprilie 1951, a constituit operaţiunea numită conspirativ "SEVER"/Nord. Aceasta a fost pusă în aplicare în baza aceleiaşi Hotărâri a Consiliului de Miniştri al URSS Nr. 1290–467cc din 6 aprilie 1949, completată cu Hotărârea Consiliului de Miniştri al URSS nr. 667–339cc din 3 martie 1951, care prevedea „deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviştilor şi membrilor familiilor acestora, în total 5.917 persoane”. Au fost arestate şi deportate în Siberia 723 de familii, respectiv 2617 persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii.
Totodată, Vasile Soare va prezenta şi situaţia etnicilor români care trăiesc astăzi în statele Asiei Centrale (Kazahstan, Kîrgîzstan), supravieţuitori ai deportărilor din urmă cu peste o jumătate de veac, urmaşi ai acestora şi alte categorii, pe care i-a întâlnit în timpul misiunii sale diplomatice de 6 ani pe acele meleaguri. Cea mai numeroasă comunitate de etnici români trăieşte în Republica Kazahstan. În anul 2000, în această ţară erau înregistrate oficial 20.054 persoane de etnie română, din care 594 declarate români şi 19.460 „moldoveni”. Majoritatea acestora trăiesc în localităţi situate în regiunile din nordul Kazakhstanului – Karaganda, Aktubinsk, Akmola, Pavlodar, Kustanai, dar şi în Alma-Ata, Shymkent din sudul ţării. La 28 aprilie 2005, în oraşul Karaganda, la iniţiativa ambasadorului României în Kazahstan, Vasile Soare, a fost înfiinţată şi înregistrată juridic Societatea Culturală Română „DACIA” care astăzi desfăşoară o activitate susţinută pentru păstrarea identităţii naţionale a etnicilor români din Kazahstan. Comunităţi româneşti, neorganizate în asociaţii culturale, trăiesc astăzi şi în Kîrgîzstan (circa 800 de persoane), Uzbekistan (circa 1.000 de persoane) şi Turkmenistan (circa 2.000 de persoane).
Conferinţa va fi urmată de vernisarea unei expoziţii de fotografii personale inedite cu tema “Românii din Asia Centrală”.

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
Secţia Istorie
Persoană de contact: dr. Oana Ilie (mobil: 0745 626 727)
Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1101
Secţia Educaţie, Relaţii Publice, Marketing şi Organizare Expoziţii
Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1008, 1015; E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
http://www.mnir.ro, http://www.facebook.com/pages/MNIR, http://twitter.com/MNIR_
Persoană de contact: Adela Stan (mobil: 0745 078 474)

1. Cască albă, din material plastic de la platforma de foraj marin din Texas. Vizita din S.U.A., aprilie 1978

2. Trunchi de copac din cristal. Oferit de Chantanoga – Uzinele Combustion cu prilejul vizitei în S.U.A., 1978

3. Pinteni din inox. Oferiţi de oraşul Dallas, aprilie 1978

4. Scaun negr cu şezut şi spătar plastic corai, dăruit  Elenei Ceauşescu

5. Castron din porţelan cu ghirlandă florală, cu auriu pe margine. Oferit de George Schultz, secretar de stat al SUA. Bucureşti, 15.XII.1985

6-9 .Farfurii din porţelan pictat, clădiri importante din Washington. Oferite de primarul oraşului, aprilie 1978

10. Efigia zborului „Apollo 17”, steagul R.S.R. şi dedicaţie pentru N.Ceauşescu din partea astronauţilor: Eugene A. Cernan, Ronald E. Evans, Harrison H. Schmitt. Oferită de Eugen Cernan, comandantul navei spaţiale „Apollo 17” cu prilejul vizitei în R.S.R. din noiembrie 1974.

11. Diplomă de cetăţean de onoare al oraşului Fresno (California), acordată lui Nicolae Ceauşescu cu ocazia participării la a 25-a Sesiune a Adunării Generale ONU, 15 octombrie 1970

12. Mesaj de salut din partea lui Edward H. Salmon, primarul oraşului Millville (New-Jersey), cu ocazia vizitei din 27 iulie 1974

13. Diplomă de cetăţean de onoare al statului Tennesseee, acordată lui Nicolae Ceauşescu,  cu ocazia vizitei oficiale, 24 iulie 1973

14. Mesaj de salut din partea Virginiri Young, primarul oraşului Ford Lauderdale (Florida), cu ocazia vizitei din 29 martie 1973

15. Diplomă de cetăţean de onoare oferită de guvernatorul statului Texas, Elenei Ceauşescu la 14.IV.1978

16. Diplomă de cetăţean de onoare oferită de guvernatorul statului Texas lui Nicolae Ceauşescu la 14.IV.1978

17. Mesaj de bun venit în Statul Connecticut, oferit lui Nicolae Ceauşescu la 14.IV.1978

18. Diplomă de membru al Academiei de ştiinţe din New York, acordată Elenei Ceauşescu, cu ocazia vizitei  din 24 august 1973

19. Mesaj de salut din partea lui Lee H. Davies, primarul oraşului Modesto (California), 17 aprilie 1973

20. Diplomă de cetăţean de onoare al oraşului Mobile (Alabama), acordată lui Nicolae Ceauşescu, aprilie 1973, de la ambasadorii prieteniei

21. Diplomă de cetăţean de onoare al oraşului Tulsa (Oklahoma), acordată lui Nicolae Ceauşescu, 24 iulie 1974, de la ambasadorii prieteniei

22. Titlu de „Ambasador al bunăvoinţei” din partea oraşului Chattatoonga (Tennessee), 6 aprilie 1973.

23. Diplomă de cetăţean de onoare al „lumii lui Walt Disney” (statul Florida), acordată lui Nicolae Ceauşescu la 21 aprilie 1973, de la Ambasadorii Prieteniei

24. Diplomă de cetăţean de onoare a oraşului New Orleans, acordată lui Nicolae Ceauşescu la 15.IV.1978.

25. Diplomă de cetăţean de onoare oferită de guvernatorul statului Texas lui Nicolae Ceauşescu la 14.IV.1978

26. Certificat de apreciere a Clubului Naţional al Presei din Washington, oferit lui  Nicolae Ceauşescu la 5.XII.1973

27. Diplomă de cetăţean de onoare al oraşului Cleveland (Ohio)¸ acordată lui Nicolae Ceauşescu, 6 decembrie 1973.

28. Fotografie. Aspect de pe lună (realizată de echipajul navei „Apollo 12”). Oferită de echipajul navei  cu prilejul vizitei în R.S.R. din 28.II.- 2.III. 1970

Pe 17 februarie 1975, Chivu Stoica, unul dintre liderii de seamă ai Partidului Comunist, îşi lua viaţa, împuşcându-se cu o armă de vânătoare (deși au existat numeroase voci care au afirmat că a fost „ajutat” să facă acest gest). Evident, conducerea de partid şi de stat, a comandat o anchetă, care a ajuns la concluzia că... mortul este vinovat! Şi că moralitatea cadrelor de partid, mai ales a celor de conducere, trebuie verificată cu stricteţe, pentru a se evita în viitor alte situaţii care să pună partidul într-o lumină proastă. Iată în continuare raportul prezentat de Ilie Verdeţ, în şedinţa plenară a Comitetului Central, din 14 aprilie 1976.

Tov. Nicolae Ceauşescu:

(...) Acum, tovarăşi, avem un punct – unele probleme ale vieţii interne de partid. Este vorba de o informare pe care am considerat că e bine s-o prezentăm plenarei Comitetului Central în legătură cu Raportul Comisiei însărcinate de Comitetul Politic Executiv, care a analizat împrejurările sinuciderii lui Chivu Stoica (...).

Are cuvântul tovarăşul Ilie Verdeţ (...).

Tov. Ilie Verdeţ:

Cu privire la împrejurările în care a decedat Chivu Stoica.

Pentru elucidarea împrejurărilor în care a decedat Chivu Stoica, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a numit o comisie formată din membri ai Comitetului Politic Executiv, care în urma cercetărilor efectuate a constatat următoarele:

În seara zilei de 17 februarie 1975 şi în jurul orei 22.00, organele Ministerului de Interne au fost informate de către directorul Spitalului Elias că la camera de gardă s-a primit un telefon de la numita Roman Doina, care a relatat că în timp ce vorbea la telefon cu Chivu Stoica a auzit un zgomot puternic, după care telefonul s-a blocat. Imediat după acest anunț s-a deplasat în strada Cehov nr. 8, sectorul 1 Bucureşti, un colectiv format din lucrători ai Ministerului de Interne şi ai Procuraturii, condus de primul locţiitor al procurorului general, care împreună cu medicul legist au stabilit că Chivu Stoica s-a sinucis prin împuşcare în ziua de 17 februarie 1975, în jurul orelor 21.00, folosindu-se de o armă de vânătoare.

De menţionat, că la sosirea organelor de stat în aceeaşi locuinţă se găsea Maria Manolescu Chivu cu fiica şi că fiind întrebată „ce s-a întâmplat?” a afirmat că nu cunoaşte nimic.

Trecându-se la identificarea persoanei care a anunţat spitalul Elias despre acest eveniment, s-a stabilit că Roman Doina a fost cunoscută de Chivu Stoica încă din 1962, având cu acesta întâlniri sporadice. Din luna mai 1974, când această femeie s-a prezentat la Chivu Stoica sub pretext de a-i solicita anumite ajutoare, relaţiile dintre ei au devenit intime şi tot mai frecvente.

Pentru a ascunde natura acestor relaţii, Chivu Stoica a prezentat-o în toate împrejurările pe această femeie ca fiind nepoata sa.

Din cercetările efectuate a rezultat că în realitate Roman Doina este născută Zarzără la 18 octombrie 1940 în Bucureşti, funcţionară la Direcţia de telecomunicaţii a municipiului Bucureşti şi este divorţată din 1970. Tatăl ei este preot şi secretar al Consiliului parohial din oraşul Slatina, judeţul Olt. Roman Doina nu se află în nici un grad de rudenie cu Chivu Stoica.

Continuând aceste legături imorale, Chivu Stoica i-a permis lui Roman Doina să-l însoţească în diferite deplasări pe care le făcea în judeţe, în concedii de odihnă şi chiar în sediile partidului. În acest fel, Roman Doina lua cunoştinţă cu unele aspecte ale activităţii de partid desfăşurată de Chivu Stoica în ilegalitate şi în prezent, precum şi cu alte probleme ale vieţii sale particulare.

Chivu Stoica se plângea acestei femei că relaţiile sale cu familia sunt anormale, că soţia sa, Maria Manolescu Chivu, are o atitudine de dispreţ faţă de el şi că doreşte să divorţeze şi să se căsătorească cu ea.

În ultimul timp, prezenţa lui Roman Doina devenise aproape permanentă la domiciliul lui Chivu Stoica. În această situaţie, Chivu Stoica a intentat acţiune de divorţ.

Încă înainte de a se pronunţa hotărârea, el a permis acestei femei să-şi însuşească numeroase bunuri ale sale, precum şi decoraţiile conferite lui de ţara noastră cât şi de alte state, care au fost transportate la domiciliul Doinei Roman, în Calea Victoriei unde avea locuinţa.

După intentarea acţiunii de divorţ, Chivu Stoica a cerut Mariei Manolescu să părăsească locuinţa. Ea a refuzat însă să părăsească domiciliul, cu toate că la indicaţia lui Chivu Stoica din locuinţă au fost evacuate mobila şi alte bunuri, iar ei i s-a repartizat un alt apartament.

În discuţiile ocazionale cu diferiţi tovarăşi, cât şi din acţiunea de divorţ, Chivu Stoica se plângea de neînţelegerile din familie, de purtarea necuviincioasă a soţiei sale Maria Manolescu, arătând că prin această căsătorie ea a urmărit de fapt realizarea unor profituri materiale cât şi sociale.

La puţin timp, relaţiile acestora s-au înrăutăţit, Maria Manolescu comportându-se brutal, jignindu-l şi înjosindu-l, raporturile de familie rezumându-se – din cele relatate de Chivu Stoica în acţiunea de divorţ – numai la pretenţii financiare şi construirea pentru ea a vilei de la Vălenii de Munte.

La data de 30 ianuarie 1975 Chivu Stoica s-a internat în Spitalul Elias, Roman Doina era singura persoană căreia el i-a permis să-l viziteze. În ziua de 17 februarie 1975, Chivu Stoica, deşi nerestabilit complet, a părăsit spitalul. În aceeaşi zi el a avut o întrunire cu Roman Doina, după care a plecat la domiciliu în jurul orelor 20.00. La orele 20.30 el a avut o convorbire telefonică de aproximativ o jumătate de oră cu Roman Doina, în timpul căreia a afirmat că s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor.

În concluzie, cercetările efectuate au stabilit că Chivu Stoica s-a sinucis urmare a decăderii sale morale, a unei stări de încordare şi tensiune, oglindită într-o viaţă anormală de familie cu repetate certuri şi conflicte. Toate acestea s-au petrecut pe fondul unei stări de sănătate în agravare, urmări directe ale comportamentului său general, materializate în tulburări de memorie şi modificări ale echilibrului psihic.

Acestea sunt faptele. Trebuie menţionat că şi în alte perioade ale vieţii sale, Chivu Stoica a avut comportări necorespunzătoare cu demnitatea şi atitudinea morală a unui activist de răspundere al partidului. Aceste comportări au fost stimulate şi de starea generală de lipsă de exigenţă partinică faţă de profilul moral al unui membru din conducerea partidului ce s-a manifestat în anii dinaintea Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român.

Încă din perioada imediat premergătoare Congresului al IX-lea, lui Chivu Stoica i s-a pus în vedere să pună capăt unor astfel de abateri de la normele eticii comuniste şi să păşească pe calea unei vieţi personale sănătoase. Dar aşa cum demonstrează cele întâmplate, Chivu Stoica n-a avut tăria de a păstra o atitudine morală cerută unui comunist, şi cu atât mai mult unui activist căruia partidul i-a încredinţat sarcini de mare răspundere.

Analizând acest caz, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a apreciat că trebuie trase serioase învăţăminte pentru organele şi organizaţiile de partid. Este necesar înainte de toate să se manifeste exigenţă neşovăitoare faţă de profilul moral al cadrelor de partid, faţă de comportamentul lor în societate, în familie şi în viaţa personală în general.

Respectarea cu stricteţe a principiilor moralei comuniste, principii înscrise în Codul eticii şi echităţii socialiste, reprezintă obligaţia fundamentală pentru fiecare comunist, oricare ar fi locul lui în ierarhia de partid sau de stat. Mai mult decât atât, în cadrul membrilor de partid investiţi de partid cu mari răspunderi şi care sunt datori să constituie un exemplu prin întreaga lor viaţă şi activitate, exigenţa partidului trebuie să fie şi mai mare. În politica de selecţionare şi promovare a cadrelor, este necesar ca organele de partid să considere drept unul din criteriile esenţiale comportamentul moral al cadrelor, atitudinea lor în viaţa personală. Este necesar, totodată, să se manifeste o preocupare sporită pentru educarea tuturor membrilor de partid în spiritul principiilor eticii comuniste, pentru afirmarea acestora ca principii de bază ale societăţii socialiste în spiritul orientărilor cuprinse în documentele celui de-al XI-lea Congres al Partidului Comunist.

Tov. Nicolae Ceauşescu:

Să închidem această problemă. Sigur, nu e vorba să discutăm, dar dacă sunt tovarăşi care au vreo întrebare, ceva? Nu cred că este cazul să facem o discuţie pe această problemă. Nu s-a ştiut. El a spus că este nepoata lui. Sigur că asta ne arată că trebuie, într-adevăr să fim ceva mai exigenţi şi să verificăm mai bine afirmaţiile, dar există şi o anumită încredere. Sigur, concluziile sunt cele care Comitetul Politic Executiv le-a stabilit pentru viitor (...).

(ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 30/1976)

Chivu, Stoica

Născut pe 8 august 1908 la Smeeni (jud. Buzău); cazangiu la Atelierele „Griviţa” Bucureşti, s-a implicat în organizarea grevei din 16 februarie 1933. A fost arestat şi condamnat la 12 ani închisoare. În lagărul de la Tg. Jiu a devenit un colaborator apropiat al lui Gheorghiu - Dej. După ce ocupase cele mai înalte funcţii de conducere (prim-ministru, preşedinte al Consiliului de Stat) a fost tras pe linie moartă de Ceauşescu, ocupând prea puţin importantul post de preşedinte al Colegiului Central de Partid. S-a sinucis pe 16 februarie 1975. Au existat şi suspiciuni că „sinuciderea” ar fi fost regizată şi că Ceauşescu ar fi ordonat asasinarea lui Chivu Stoica, în încercarea de a-i elimina pe „tovarăşii” din vechea gardă, care ştiau lucruri compromiţător despre „cel mai iubit fiu al poporului”. Ulterior, morţile subite ale unor vechi activişti comunişti, precum Vasile Patilineţ, Virgil Trofin sau Ion Ioniţă au alimentat ideea că ceea ce s-a întâmplat cu Chivu Stoica, a fost altceva decât o sinucidere din amor.

Articol apărut în revista Istorie și Civilizație

1971. Vizita presedintelui S.U.A., Gerard Ford in Romania // 1973, decembrie. Vizita in S.U.A.  Intrevedere la Casa Alba // 1973, aprilie. Constituirea primei societati mixte de productie romano-americane // 1973, decembrie. Vizita in S.U.A. Discursul rostit la Clubul National al Presei din Washington // 1973, decembrie. Vizita in S.U.A. la Clubul National al Presei din Washington // 1973, decembrie. Vizita in S.U.A. // 1973, decembrie. Vizita lui Nicolae Ceausescu in S.U.A. // 1973. Vizita in S.U.A. In balconul Casei Albe // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Intalnire cu cosmonautul John Young // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Intalnire cu primarul districtului Columbia //  1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Intalnire cu un grup de cetateni americani de origine romana din Washington // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Intalnire cu un grup de cetateni americani de origine romana // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. La centrul spatial NASA // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. La Houston Space // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. La primaria New-York // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Primirea la Casa Alba de catre presedintele Jimmy Carter // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A. Primirea la Senat // 1978, 11-18 aprilie. Vizita in S.U.A.