Comunismul in Romania

Regimul democrat-popular avea in schimb alte calcule facute si nu era acceptata sub nici o forma varianta imprumutului extern, imprumut ce binenteles trebuia luat de la cercuri imperialist-capitaliste, cercuri a caror dobanzi si comisioane erau impovaratoare. Astfel in conditiile crizei si a foametei ce bantuia Romania, mai ramanea doar o cale de supravietuire…obligarea capitalistilor de a solidariza cu poporul. Stabilizarea monetara asta a si facut…capitalistii au fost practic expropiati de averea lor, in numerar. Mecanismul a fost nu numai bine secretizat dar si foarte rapid aplicat. Viteza cu care sute de mii de capitalisti au ramas fara bani, e foarte asemanatoare cu viteza de naruire a F.N.I. -ului care a lasat cu buzele umflate sute de mii de romani in 1999. Daca cineva considera ca nu exista nici o legatura intre FNI si stabilizarea monetara din 1947, se inseala amarnic! FNI-ul a fost o razbunare, sustinuta de forte imperialist-capitaliste reactionare.
Daca in 1947, reactiunea a incercat de nenumarate ori sa saboteze aplicarea legilor guvernului democrat-popular, atacand depozitele cu cereale, taind granele necoapte sau sabotand colectivizarile, guvernul de stanga credeti-ma ca, a reactionat pe masura. Arestarile, confiscarile si exppropierile au fost ”bumerangul”, bumerang ce din nefericire au curmat si vieti nevinovate…
”Rana facuta” in 1947 capitalului privat a vrut a fi initial un sacrificiu pt salvarea Romaniei. Cei supusi sacrficiului au iubit mai mult aurul decat tara, reactionand in asa fel, incat au obligat ” balaurul comunist” sa verse foc peste tara. ”Rana” de atunci e inca deschisa. Greseala facuta de Nicolae Ceausescu , de a crede ca 1947 a fost uitat de capitalisti i-a fost fatala.
Daca in 1947 statul a sacrificat capitalistii de dragul poporului, se pare ca dupa 1989, Iliescu a sacrificat poporul de dragul capitalistilor. De 20 de ani platim greseli facute cu 40 de ani in urma…daca nu reusim sa ajungem la o impacare, nepotii nostri vor plati pentru greselile noastre si tot asa…
Sacrificarea capitalistilor din 1947,a redresat economia nationala si a consolidat independenta Romaniei. Munca a capatat alte dimensiuni si constiinta colectiva s-a dezvoltat. Comertul s-a inviorat. Analfabetismul s-a redus. Romania cunoaste in anii urmatori un avant economic, social dar nu in ultim rand cultural. Lacrimile oricarui sacrificiu sunt amare…in schimb cand sacrificiu facut aduce prosperitate natiunii , poti spune ca a avut un sens. Poti spune ca altoirea unui copac e ceva rau?…chiar daca copacul sufera, roadele lui sunt mai bogate! Si… Romania chiar a avut roade bogate!
Astazi copacului nostru ce i se intampla? Daca sacrificam poporul de dragul capitalismului, nu oarecumva in loc de altoi , noi il lasam fara de radacini? Daca sacrificam muncitorii nu oare vom ajunge noi a munci in locul lor ? Daca sacrificam taranii, nu oare vom ajunge noi a ara pamantul? Daca sacrificam dascalii, nu oare vom ajunge noi a ne inchina copiilor ?…si daca mai vrem a fi domni nu oare ar trebui sa-i respectam pe aceeia care ne fac sa fim asa? CEZARUL e POPORUL! Da-ti Cezarului ce-i a Cezarului!…si grija mare, caci Cezarul e mandru, nu coji de paine aruncate vrea ci paine calda din munca demna!

Radu Roncea